Râsul este foarte sănătos şi productiv

Râsul este foarte sănătos şi productiv

Umorul este un liant esenţial în relaţia dintre oameni. Afacerile nu sunt altceva decât relaţii umane cu un pretext economic, aşa că umorul nu prea are cum să dăuneze. El are, de asemenea, legătură cu construirea unei relaţii. E preferabil să faci business cu cineva simpatic, destins, care, dincolo de faptul că este un profesionist de calitate, mai este şi un companion cu care nu te plictiseşti când semnezi un contract.

Personal, n-am reuşit niciodată, de exemplu, să câştig vreun client făcându-l să râdă, însă am pierdut clienţi din cauză că celălalt ofertant era mai simpatic decât mine. Ştia meserie, dar şi o grămadă de bancuri.

Este o diferenţă, totuşi, între cineva cu simţul umorului şi „comicul de serviciu”. Cel din urmă are un rol benefic în funcţionarea relaxată a unei echipe, însă, pe termen lung, are şanse să-şi piardă credibilitatea. Astfel încât, e preferabil să se asume această „sarcină” prin rotaţie.

Nu pot relata aici o situaţie în care umorul a salvat un moment critic sau o situaţie tensionată pentru că mă bufneşte râsul. Dacă nu e ceva cu adevărat foarte grav, situaţiile tensionate apar când ne luăm prea în serios. Aşa că umorul e binevenit, pentru că ne aduce înapoi cu picioarele pe pământ.

La fiecare an şi jumătate, eu schimb zona în care lucrez. Nu ştiu cât de isteaţă e strategia asta, însă măcar învăţ o grămadă de lucruri şi aduc perspective diferite, ca orice „nou venit” . Pe de altă parte, de multe ori, mă confrunt cu lucruri complet noi, pe care sunt nevoit să le asimilez cu viteza luminii, şi nu-mi iese întotdeauna. Aşa că, în aceste situaţii, autoironia îmi este de mare ajutor. Dar dacă mă întrebaţi despre ea, o să vă spun că n-o cultiv. Niciodată! Sunt perfect, aşa că, de ce aş râde de mine?!

După cum vedem şi în filme, în corporaţii e bine să fii autoironic şi să râzi la glumele şefilor.

Cred că râsul, asemenea poveştilor în business, este ceva foarte sănătos şi productiv. Din păcate, însă, multă lume le percepe pe amândouă ca fiind mai puţin „serioase”. Şi apoi, se întreabă de ce se consumă atât de mult ibuprofen…