Articol de: Valeriu Vasiliu, General Manager, Teka Kuchentechnik România
Dacă analizăm dependenţele din diferite unghiuri, găsim pentru fiecare şi aspecte pozitive, şi aspecte negative. De exemplu, există avantaje incontestabile aduse de tehnologie (telefon mobil, internet etc.), că doar pentru acest scop au fost dezvoltate. Dar nu putem neglija nici influenţa lor negativă asupra timpului liber, asupra spaţiului personal, asupra nevoii de intimitate.
Dependenţa de opinia sau de acordul cuiva e puţin diferită. În cazul celor recent angajaţi, această dependenţă este, de cele mai multe ori, recomandată, de neevitat. Stagiul de ucenicie într-o meserie, indiferent de nivelul de educaţie solicitat, este mai mult decât necesar. Momentul renunţării la această dependenţă este însă punctul sensibil. Ambele părţi implicate trebuie să facă un pas înainte şi să reducă până la eliminare (dacă acest lucru este posibil din punct de vedere managerial, al organizaţiei) această dependenţă.
Personal, cea mai mare dependenţă pe care o am ţine de tehnologia informaţiei. Laptopul, telefonul mobil, internetul sunt azi instrumente fără de care nu prea poţi funcţiona în lumea business-ului. De aici însă până la transformarea într-o dependenţă nu este decât un pas. Important este să reuşeşti să separi printr-o graniţă bine definită viaţa personală de cea profesională. Prezenţa tehnologiei în ambele dimensiuni ale vieţii este inevitabilă, dar amestecul informaţiilor dintr-o parte în alta generează consum de timp în defavoarea puţinului rămas pentru viaţa privată.
Cred că cea mai mare problemă este generată de dependenţa de muncă, percepută ca substitut pentru ceva care ne lipseşte: ambiţia de a avansa, de a obţine ceva ce ne-a lipsit cândva din punct de vedere material, de a avea o imagine bună în ochii celor din jur sau de a copia un model din familie. Efectele negative ale acestei dependenţe depăşesc, în final, avantajele de început.
Din păcate, generaţia mea a fost educată într-un sistem bazat pe un control exacerbat. Efectul negativ principal a fost inhibarea personalităţii oamenilor şi „dependenţa exagerată de manager”, dacă vreţi să o denumiţi aşa. În cadrul unui interviu, un manager străin care lucra în România a fost rugat să menţioneze câteva puncte tari şi câteva puncte slabe ale angajaţilor români. Din răspunsul lui a reieşit că unul dintre primele lucruri pe care le-a observat cu mirare la aceştia era exact nevoia constantă de aprobare şi indicaţie din partea şefului. Pentru persoana respectivă, care venea dintr-un sistem mai relaxat, unde se pune accent pe iniţiativa fiecărui individ, situaţia din România era extrem de neobişnuită. Pentru noi, cei educaţi (involuntar) în acest spirit, totul pare normal. Trebuie să facem un efort să ne asumăm libertatea de opinie şi a iniţiativei. La colegii mei mai tineri, observ o schimbare de mentalitate, deşi uneori şi ei preferă comoditatea şi confortul unei indicaţii sau aprobări primite din partea managerului, în locul asumării deschise a propriei opinii şi a responsabilităţii inerente ce o însoţeşte. Încerc să fac tot ce ţine de mine pentru a elimina această dependenţă în rândul colegilor mei. Important este însă pentru fiecare dintre noi să evoluăm în fiecare zi şi să ţinem sub control orice potenţială dependenţă, nu?
