Întoarcerea fiului rătăcitor sau motive pentru care este de preferat un fost angajat

un fost angajat

de Antoneta Galeș, Director de comunicare și dezvoltare organizațională, Selgros România

Sunt situații în care avem de ocupat un post devenit vacant sau în care deschidem o poziție nouă. În astfel de momente, ne putem întreba dacă nu cumva un fost angajat ar fi o alegere mai bună.

În istoria companiilor, au fost multe situațiile în care cei chemați înapoi au constituit o alegere mult mai bună decât oricine altcineva din exterior. Cei care mai fuseseră aici se întorceau știind la ce să se aștepte și cu o experiență îmbogățită.

Revenirea unui fost angajat poate fi un prilej de evaluare onestă a tot ceea ce a funcționat și a ceea ce nu. Sunt situații în care plecarea are ca simplu motiv faptul că, într-un alt loc, competențele i-ar fi mai bine puse în valoare. Pentru că nici un angajat nu pleacă dacă totul este în regulă. Dacă pleacă, înseamnă că ceva nu merge. Posibilitatea de a lucra din nou împreună poate fi un moment de claritate, onestitate și determinare de a reuși împreună. La momentul întoarcerii, fostul angajat poate reveni pe un alt post care se potrivește mai bine cu abilitățile sale.

Exemple definitorii

Este ceva destul de obișnuit, la nivel internațional, ca oameni extrem de valoroși să se întoarcă și să revoluționeze companiile. Două exemple răsunătoare:

  • Steve Jobs a (fost) plecat de la Apple în 1986; după 10 ani, Jobs a revenit în companie prin achiziția NeXT, platforma care va sta la baza sistemului de operare Mac OS X;
  • Irene Rosenfeld este una dintre cele mai puternice femei din lume de pe lista Forbes și conduce Mondelez International; în 1981, și-a început cariera la General Food, care a devenit ulterior Kraft Food; Irene Rosenfeld a plecat în 2003 la rivalul Frito-Lay unde a rămas până în 2006, când s-a întors în Kraft și a creat Mondelez.

Iată câteva dintre motivele pentru care am aduce înapoi un fost angajat valoros:

– îl cunoaștem; am lucrat cu persoana respectivă cu ceva timp în urmă și știm care îi sunt calitățile; ştim foarte clar care îi sunt punctele tari și cu ce anume va putea contribui la succesul nostru; a fost, probabil, un moment în care nu i-am putut oferi ceva la întregul potențial, dar acum lucrurile s-au schimbat și abilitățile sale ne sunt mai mult decât necesare; sigur, îi cunoaștem și defectele, ceea ce înseamnă că putem avea mai puține surprize; ştim cum reacționeză în condiții dificile, știm ce îl motivează.

– cunoaște colegii și mediul de lucru; integrarea unui fost angajat poate fi ceva mai agitată, dar durează mai puțin decât a unuia nou; ştie cu cine are de-a face și se va adapta foarte repede la ceva ce îi este cunoscut;

– așteptările îi sunt calibrate cu realitatea; spre deosebire de cineva nou, un fost angajat știe cam la ce se poate aștepta atunci când se întoarce; chiar dacă lucrurile s-au mai schimbat de când a plecat, sunt multe elemente care au rămas la fel; un fost angajat nu va spune niciodată: ”nu am știut că la voi e așa”; oricum ar fi;

– vine cu o viziune nouă; indiferent unde ar fi lucrat în perioada în care nu a fost la noi, faptul că a muncit într-o altă companie sau într-un alt domeniu i-a lărgit orizontul; a acumulat cunoștințe pe care le putem folosi; în multe companii, se fac rotații pe posturi pentru perioade destul de lungi, de la șase luni până la un an, tocmai pentru a căpăta și o altă viziune; cu atât mai interesantă este perspectiva pe care o poate aduce un fost angajat atunci când revine din exterior.

P.S. Vorbesc în cunoștință de cauză. Recent, am revenit ca director de comunicare și dezvoltare organizațională la Selgros, compania pentru care am lucrat timp de 14 ani. După un an de pauză, mă bucur că pot fi din nou alături de colegii mei.

(Foto: Fred Ileck, www.flickr.com)