Articol de: Vera Iurcu
(Episodul IV)
În primul episod, am intervievat-o pe Afrodita Blasius, care este Managing Partner la Bridge Communication și care, în timpul liber, creează bijuterii pictate pe piele. Pentru ea, antreprenoriatul și un hobby creativ sunt parte a aceleiași respirații. În al doilea episod, Dan Rusănescu ne-a povestit despre cum el cochetase cu peisagistica încă din copilărie, în sensul că rupea flori din parc pe care i le oferea mamei. Apoi, Antoneta Galeș a împărtășit cu noi din experiența sa de corporatist de zi și autor de cărți polițiste pe timp de noapte. Astăzi, încheiem seria de povestiri pe o linie melodică, scrisă de către Adrian Vascu.
Adrian Vascu, Senior Partner la Veridio
Activitatea mea principală se desfășoară, de circa 25 de ani, în domeniul consultanței, timp în care am dobândit experiență și competențe în domeniul evaluării bunurilor. După o experiență de 15 ani într-o firmă locală de evaluări și apoi încă șase ani într-o multinațională din BIG 4, am lansat un proiect antreprenorial, numit Veridio, împreună cu niște oameni foarte dragi și valoroși. Cu ei am format o echipă încă dinainte de acest proiect. Această activitate, ca orice activitate antreprenorială, necesită tot timpul disponibil.
În anul 2016, am avut privilegiul să îl întâlnesc pe Vlady Cnejevici și, din vorbă în vorbă, am convenit că vom colabora, realizând un album cu melodiile mele orchestrate de către el. Așa s-a născut albumul „A XI-a poruncă… Zâmbește”, care conține 11 melodii mai vechi și mai noi. Odată ce am finalizat albumul, care nu este destinat comercializării, ci doar de oferit prietenilor care și-l doresc, s-a ivit și oportunitatea de a cânta live la un eveniment al ANEVAR, în septembrie 2016. Așa că, împreună și cu Teo Boar, a rezultat trupa TVA (acronimul prenumelor noastre – Teo, Vladi, Adi). A fost o onoare să cânt cu acești doi profesioniști, acțiune pe care am repetat-o și în decembrie 2016, când a avut loc al doilea, de până acum, concert al acestei trupe.
Faptul că nu am mai cântat nu are nici o legătură cu intenția actuală a guvernului de a introduce ”split” TVA.
Am revenit la situația dinainte de anul 2016 și cânt foarte rar, doar cu prietenii. Dar cine știe când se va ivi din nou ocazia unui nou concert. Mi-a atras atenția, în această perioadă, un nou instrument – „ukulele” – dar timpul nu mi-a permis să îl învăț atât de mult pe cât mi-aș fi dorit. Dar este în plan.
După cum am spus, compozițiile mele au acoperit doar partea melodică. Nu m-am gândit niciodată că o carieră muzicală este ceva potrivit pentru mine. Decât amator între profesioniști, am preferat să rămân un profesionist între amatori.
Muzica și evaluările au în comun un punct esențial.
Se numește încrederea celor care le recepționează.
Și pentru că activitatea de zi cu zi a necesitat atât întâlniri cu clienții, cât și prezentări la diverse conferințe, antrenamentul cu scena și cu publicul, realizat în spectacole, a reprezentat un element foarte important în susținerea activităților mele curente.
Se întrețin reciproc. Pentru a funcționa, ai nevoie de energie. De joy! Cele două îmi oferă surse diferite de energie și, de aceea, se susțin foarte bine. Activează zone de resurse diferite din ceea ce eu, ca oricare dintre noi, avem de oferit. Și cred că funcționează și sinergia. Odată ce am început proiectul cu albumul, a venit înspre mine un sprijin fabulos atât în plan uman, cât și al ideilor, încât nu am simțit, efectiv, cum am terminat proiectul, care la final a cuprins cinci melodii noi-nouțe!
Dacă îți place ce faci, timpul se dilată.
Nu este nevoie să renunți la nimic din ceea ce îți place să faci cu adevărat. Din ceea ce te reprezintă.
Învăț în fiecare zi acest lucru. Un prieten foarte bun, mai în vârstă decât mine, îmi spunea că viața este ca un ghem de sfoară și că în tinerețe nu se observă „un metru de ață” desfăcut, când ghemul este mare. Pe măsură ce trece timpul și ghemul este din ce în ce mai mic, fiecare metru de ață desfășurat se vede, lasă urme vizibile. Pentru prietenul meu, în acest an, ghemul s-a terminat brusc. Prin urmare, cred că fiecare trebuie să învățăm propria lecție și să dăm sens fiecărei clipe care trece.
După cum spuneam anterior, fiecare clipă este importantă. Weekendurile sunt și pentru odihnă, și pentru a face ceea ce ai vrut și nu ai reusit să faci în timpul săptămânii. Fără să te oblige nimeni. De exemplu, eu astăzi, duminică, am răspuns, cu drag, la aceste întrebări!
https://www.youtube.com/watch?v=S1m3RniS1xQ
Acest articol face parte dintr-o serie de materiale în care vă prezentăm oamenii din spatele unui birou.
