Prin Saigon și delta fluviului Mekong

Prin Saigon și delta fluviului Mekong

Încă o dată, Sudul ne ia pe nepregătite. Pe coastă, s-au ivit – ca din spuma mării – uriașe aglomerări rezidențiale. Sate de vacanță pentru bazele militare americane, refugii de odihnă pentru australienii retrași din activitate sau, pur și simplu, hoteluri de 5 stele pentru turiștii, în principal asiatici, au împânzit plajele pe zeci de kilometri. Nimic nu amintește de câmpul de bătălie de odinioară… ecourile războiului din Vietnam se sting încet.

E uimitor ce s-a construit în ultimii cinci ani. Vietnamul, recunoscut ca una dintre cele mai sigure destinații turistice, din punctul de vedere al securității, este la mare căutare. Condițiile “all-inclusive” completate cu apetisantă bucătărie – încă bio – și ospitalitatea locală fac pentru mulți locul ideal de a petrece cel puțin câteva luni pe an.

Saigonul – Ho Chi Minh City, după reunificare – este în continuare aceeași aglomerare urbană, furnicar cu aproape nouă milioane de suflete. Ne pregătim să dăm piept cu traficul, pe care-l uitasem puțin, după escapada litorală. Tumultul orașului te izbește odată cu căldura: zeci de microbuze, mașini, ricșe și autocare se agită frenetic la orice oră din zi sau din noapte.

Verticale, verticale, verticale! E greu să nu-i remarci: zgârie-norii, în general, sedii de mari corporații și instituții financiare, domină cerul și pământul. La început și sfârșit de program ori la ora mesei, minunatele clădiri par stupi uriași unde harnicele albinuțe zumzăie discret. În rest, totul e ermetic închis în spatele fațadelor de sticlă. Doar norii mai trag cu ochiul la freamătul din interior.

Facem și noi o încercare de a cuceri o redută verticală: Bitexco Financial Tower. Turnul de peste 250 de metri, cu arhitectura sa zveltă amintind de floarea națională – lotusul – ne privește sfidător și rece. Revenim la orizontală și pornim la pas prin oraș.

În Saigon, alăturarea de nou și vechi nu deranjează. Lângă sediul Comitetului Popular și emblematicul Hotel Rex, au răsărit vreo 2-3 mall-uri, lângă Opera, centre de afaceri. Bussinesul, shoppingul, distracția și ideologia se împletesc și se completează organic. Exemple clasice de rafinament franțuzesc – Catedrala Notre Dame și Oficiul Postal (proiectat de Gustave Eiffel) – sunt înconjurate de oaze de verdeață menite să le pună și mai mult în valoare.

Dar războiul încă vinde bine… occidentalii sunt atrași de amintirile acestor greșeli ale istoriei și aleg să petreacă ceva timp în Muzeul Vestigiilor Războiului, Palatul Reunificării sau Tunelurile Cu Chi, aflate la mică distanță de oraș.