Articol de: Mihaela Mateescu, de profesie - călător
Dacă timpul îți permite, ieși din citadin. 10% din teritoriul vietnamez e cucerit de ape: Delta Mekong-ului, aflată la mică distanță de oraș, poate fi o relaxare plăcută și reconfortantă. În drum, un mic popas la Pagoda Vinh Trang – amestec neașteptat de arhitectură euro-asiatică.
În fața porților, vânzătorii ambulanți de fructe își etalează marfa: e timpul pentru durian. Fructul-rege, din sud-estul Asiei, are o reputație controversată. Știam multe legende țesute în jurul lui, dar, m-a cucerit remarca “este un fel Kanye West al fructelor – îl urăști sau îl iubești”. Facem parte din a doua categorie, dar numai cu referire la durian…
Insule mai mari sau mai mici, canale înguste bordate cu vegetație înaltă, câmpii joase și munți la orizont… grânarul Vietnamului livrează cu precizie de metronom trei recolte de orez pe an. Cele nouă brațe ale Mekongului – Cuu Long, adică cei nouă dragoni – sunt tot atâtea rute comerciale pentru barje, șampane sau ambarcațiuni de mai mici dimensiuni.
Pescuitul industrial record, din ultima decadă, a cam secătuit rezervele locale… nici măcar demonii din adâncuri, pe care ochii, elegant pictați pe vapoare, erau datori să-i alunge, nu-și mai găsesc ușor prada zilnică. Probabil că au devenit vegetarieni, căci uriașa gradină, care este delta, oferă neobosită roadele fiecărui anotimp: prețioase încărcături de banane, arahide, yucca sau papaya stau cuminți în fiecare dimineață în așteptarea clientului potrivit. Piețele plutitoare sunt pline de miresme și culori…
Ultimele zile în Saigon: o tură – două prin piața Binh Thanh. Ca peste tot în Asia, comerțul și, mai ales, arta negocierii, au fost introduse de către chinezi și sunt, chiar și astăzi, dominate de descendenții vechilor familii de emigranți. Pe lângă tradiționalele standuri de fructe, legume sau carne, secțiunile de țesături, marochinărie sau electronice au deja prioritate: cópii, mai mult sau mai puțin reușite, dar infinit mai ieftine, ale celebrelor Gucci, Samsung, Louis Vuitton sau Armani hrănesc nevoia de lux și modă a oricărui buzunar…
Pe seară, pornim agale pe Nguyen Hue – artera pietonală care leagă sediul partidului de râul Saigon e plină de gură-cască.
În fâșia cuprinsă între Tropice și Ecuator, ziua își împarte, în mod egal, cu sora noapte, numărul de ore – așa că mecanismul solar e reglat minuțios: 12 ore de lumină alternează cu încă 12 ore de întuneric. Mi-a luat ceva timp, de-a lungul anilor, să mă obisnuiesc cu fenomenul… mai ales că asociam automat temperaturile de peste 30 de grade cu vara și apusurile târzii. Aici, la ora 18, o mână fermecată răsuceste butonul și totul se cufundă în beznă.
E timpul fântânilor de apă să umple spațiul. Culori, muzică, stropi fini de apă și viermuială de copii cât cuprinde. La balcoanele clădirilor din jur, spectatorii își ocupă locurile în față: în fiecare zi, aceeași piesa, alți actori…
(Foto: arhiva Mihaelei Mateescu)
