Singurătatea este un sentiment pe care orice individ ar dori să îl evite în viață. Cercetătorii au demonstrat că este nocivă pentru sănătatea noastră, ne diminuează performanța cognitivă și sistemul imunitar, crește riscul apariției bolilor de inimă și de apariție a demenței și ne reduce din speranța de viață. Efectele asupra psihicului sunt la fel de grave. Studiile au arătat că oamenii au nevoie de conexiuni sociale puternice pentru a se simți fericiți și pentru a găsi sens în viețile lor, iar mulți dintre noi am fi dispuși, în schimbul timpului pe care nu îl petrecem singur, să fim electrocutați ușor, scrie Harvard Business Review.
Unii ar putea opina că progresul tehnologic și capacitatea de interconectare imediată oferită de dispozitivele care ne înconjoară ne-au salvat de singurătate. Dar se pare că acum de fapt ne simțim mai singuri ca niciodată. Potrivit unui raport publicat în the Atlantic, doar în SUA, 1 din 4 americani declară că nu are pe nimeni suficient de apropiat pentru a discuta probleme importante, față de 1 din 10 americani, cât era raportul cu 30 de ani în urmă. Tot în SUA se pare că media prietenilor adevărați pe cap de locuitor este 1.
The Guardian este de părere că am intrat în epocaa singurătății.
De ce? Pentru că este o diferență între a fi înconjurat sau legat de oameni și a avea momente autentice de conexiune cu ei. Așa cum observa autorul Richard Bach, ”Opusul singurătății nu este a fi într-un grup de oameni, ci intimitatea.”
HBR ridică o problemă interesantă. Din moment ce majoritatea timpului îl petrecem la birou, de ce nu am începe de aici să luptăm cu singurătatea. Companiile și liderii care vor angajați fericiți și productivi ar trebui să încerce să sporească înt-un fel sau altul gradul de intimitate la birou. Nu există nicio rețetă clară prin care managerii să poată construi prietenii solide între angajați, dar cu siguranță există modalități de a crea condițiile necesare pentru comunicare între membrii echipei.
Iată câteva idei:
Scoate ședința din birou. Nilofer Merchant spune într-un discurs susținut la TED că ”astăzi, oamenii stau jos în medie 9.3 ore pe zi. Ca impact negativ, statul jos a devenit fumatul generației noastre.” Soluția pe care o propune este să scoateți ședința din mediul ei clasic și să ieșiți la o plimbare scurtă. În special când este vorba de ședințe restrânse. A face câțiva pași alături de cineva poate spori considerabil creativitatea și productivitatea. Omul de știință John Medina, autor al cărții ”Brain Rules„ spune că ritmul de 2,8 km/h este cel mai bun pentru productivitate, iar un studiu condus la Stanford a relevat că oamenii sunt cu 60% mai creativi atunci când merg.
Parteneri la întâmplare. O companie american a conceput Lunch Roulette, o aplicație prin care fiecare angajat mănâncă la prânz în fiecare zi cu un altul, ales la întâmplare de soft. Mai ales în companiile cu mulți angajați, este o tactică bună de a-i face să se cunoască, chiar dacă nu lucrează la același etaj, în același departament sau chiar aceeași clădire. După ce ai luat prânzul cu cineva este foarte puțin probabil ca a doua oară când îl vezi să nu îl saluți sau să schimbi două vorbe cu el.
Spontaneitate și supriză Surprizele în sine sunt evenimente inopinate care provoacă reacții emoționale puternice în oameni. Țineți mine clipul care îi arăta pe angajații unei companii al căror birou a fost invadat de căței și pisici în pauza de prânz? Suprizele creează amintiri comune oamenilor și le oferă prilejul de a construi glume specifice, le dă subiecte de discuții.
Discută subiecte delicate. Let’s Have Dinner And Talk About Death (Hai să luăm cina și să discutăm despre moarte) este un concept care se bazează pe ideea că a vorbi despre moarte conduce la a discuta despre viață și despre lucrurile care contează. Translatat în interiorul companiei, acest concept ar putea însemna o discuție sinceră despre un eșec al companiei, un proiect care a fost pierdut, un moment de criză.
Oamenii au nevoie de legături puternice și de intimitate în toate zonele vieților lor, inclusiv la muncă. Este o sursă critică de empatie și toleranță, adezivul care menține relațiile, proiectele și organizațiile împreună. Liderii ar trebui să încurajeze asta.
