Articol de: Romeo Crețu, coach, Dezvoltator de oameni
A fi promovat reprezintă un lucru minunat în viața unui om care își dorește acest lucru. Iar a fi promovat de la specialist la manager este un lucru extraordinar și plin de provocări.
Alin este specialistul numărul 1 al companiei. Este de 10 ani în firmă și cunoaște tot procesul de fabricație al produselor. A pornit de jos, cu mătura în mână. Și nu i-a fost rușine. A fost, însă, și este curios. De aceea, a devenit foarte bun în ceea ce face. Astfel că a fost promovat în funcția de Director de Producție. În subordinea lui sunt 100 de oameni. Nu are studii superioare, dar are un simț practic ieșit din comun.
Citește și Ce ne învață despre talent generația Y?
Viorel este manager de site. Are o experiență vastă în domeniu, dobândită în multele companii în care a lucrat. Datorită experienței și personalității sale, i s-a oferit postul de Manager Național. A acceptat. Are două facultăți absolvite („Nu am putut alege doar una dintre ele, așa că le-am făcut pe amândouă”) și prinde din zbor ideile. Îl ajută mult ambiția în ceea ce face.
Cristi este om de vânzări. Unul foarte bun, cu rezultate extraordinare. 60% din cifra de afaceri a companiei este adusă de el, restul – de către ceilalți 10 oameni de vânzări. Are metodele lui prin care face lucrurile să meargă. Deși a avut îndoieli, a acceptat postul de Director Regional de Vânzări. Este unul dintre cei mai inteligenți oameni pe care i-am întâlnit (și întâlnesc foarte mulți oameni inteligenți).
Citește și Va creşte compania cu oameni mai buni
Ce au în comun toți trei?
1. Toți au trecut printr-o promovare de la specialist la manager, fără a fi realizată o evaluare în acest sens.
2. Am derulat un program de coaching de şase luni cu fiecare dintre ei pentru a facilita tranziția de la specialist la manager. „Întâmplarea” a făcut să lucrez cu toți trei în intervalul 2011-2013.
3. Toți au avut provocări comune și provocări diferite în acest proces de tranziție.
Care au fost provocările comune?
1. Teama de necunoscut – Deși siguri pe ei datorită cunoașterii domeniului, toți au avut temeri referitoare la modul în care se vor descurca în rolul de manageri. Vorba unuia dintre ei: „Până acum, trebuia să am grijă doar de mine și de munca mea. Acum, trebuie să am grijă de toți!”.
Citește și Ce a învățat Satya Nadella de la predecesorii lui
2. Tendința de a privi lucrurile din perspectiva de specialist – În sesiunile de coaching, cei trei aveau de multe ori tendința să creadă că multe dintre aspectele noi ale muncii lor se vor rezolva prin ceea ce știau deja. În momentul în care conștientizau că nu se poate așa, apărea un sentiment de frustrare, generat de faptul că era necesar să învețe lucruri noi. Țin minte că Viorel a și spus la un moment dat: „Credeam că școala s-a terminat de mult!”.
3. Reticența de a lucra cu un coach – Deși coachingul este la modă în România, sunt puțini manageri care au o imagine clară despre ceea ce înseamnă el cu adevărat. Și este normal să fie așa, pentru că moda este încă la început. Ca om de vânzări, Cristi mi-a spus direct la întâlnirea de discutare a programului: „Ți se pare că am probleme?”. Într-adevăr, nu avea. Avea vânzări foarte bune și știa foarte bine ceea ce este de făcut. Ca om de vânzări însă, nu ca manager de vânzări. Așa că i-am spus: „Nu cred că ai probleme. Cred doar că vei avea în cazul în care nu te pregătești din timp pentru ceea ce urmează”. Nu a trebuit să stau să îi explic mai multe. A înțeles din prima.
4. Neîncrederea în capacitățile lor – Deși în proporții diferite, cei trei au avut dificultăți în a accepta faptul că răspunsurile la întrebările lor se află în interiorul lor. Tindeau să se raporteze la mine ca la un consultant, aşteptau să le spun ce au de făcut. În momentul în care puneam întrebări prin care ei să descopere ce au de făcut, tindeau să intre în zona de confort. Și-au dat repede seama că nu merge așa și au început să vadă cum pot lucra cu ei înșiși. Cred că i-a ajutat mult și faptul că am fost sincer cu ei: „Rolul meu este să îți ofer suport să devii autonom, să nu mai ai nevoie de mine după şase luni, atunci când se încheie programul”.
Citește și Manager, Lider sau Antreprenor?
5. Tendința de a renunța – Pe parcursul sesiunilor de coaching, toți trei au avut tendința de a renunța la noul post și la programul de coaching. Considerau că era prea mult pentru ei și că nu și-au dat seama în ce se bagă. Voiau să se întoarcă la rolul de specialist. A coordona și a organiza oameni li se părea prea mult pentru ei. La fel și a lucra cu bugete.
Ce s-a întâmplat cu Alin, Viorel și Cristi la şase luni după programul de coaching?
Alin s-a întors la rolul de specialist. Și-a dat seama că a acceptat rolul de manager din ambiție, nu din viziune. Compania a acceptat acest lucru și a angajat un director de producție. Alin este mâna lui dreaptă și face de minune ceea ce se pricepe din plin să facă: produse extraordinare.
Viorel este în continuare manager de site. Șefii lui se felicită pentru decizia luată acum un an și jumătate. Este bun în ceea ce face și îi place. Vrea să dovedească faptul că poate face lucruri remarcabile. Și le face.
Cristi este consultant de vânzări în cadrul unei alte companii. Poate fructifica din plin experiența de vânzări, fără să fie nevoit să fie manager. Consideră că poate fi manager, dar peste câțiva ani. „Mai am de învățat la capitolul lucrul cu oamenii”, spune el. De aceea, intenționează, anul acesta, să se înscrie la cursuri în care să învețe cum se face treaba asta.
Fiecare a pornit de la rolul de specialist și a ajuns în locul potrivit personalității sale. Și fiecare a reușit să treacă peste provocări și să ia din programul de coaching ceea ce îi este de folos. Ne mai întâlnim din când în când la o cafea și mai povestim. Învăț și eu alături de ei despre ce înseamnă să evoluezi, să îți pui în valoare talentul și să îți exprimi individualitatea.
