Articol de: Rodica Nicolae, redactor-șef și owner Manager Express
După un sezon de primăvară în care, de obicei, motoarele industriei de training și consultanță sunt turate la maximum, acum ar fi trebuit să fie o bine-meritată vacanță. Dar nu este tocmai așa. Primăvara nu a fost una obișnuită și nici vara nu se simte prea bine. Despre toamnă, nimeni nu se poate pronunța. Iată de ce am vrut să aflu de la unul dintre actorii din domeniu cum se văd lucrurile din interior: Georgeta Dendrino, Managing Partner, Interact.
Dacă suntem de acord că pandemia COVID-19 a accentuat mai mult ca oricând caracterul VUCA (volatilitate, incertitudine, complexitate, ambiguitate) al mediului de business, îți propun să descrii, pe rând, cum s-au manifestat / se manifestă cele patru concepte în compania ta?
Noi avem trei linii diferite de business: cursuri de dezvoltare profesională și personală, coaching și limbi străine pentru afaceri. Ultimele două au funcționat bine, din martie încoace. În executive coaching, am fost eficienți atât eu, cât și cei cu care am lucrat. La fel în cazul cursurilor de limbi străine – foarte repede ne-am mutat în online, atât clienții, cât și trainerii. Le sunt recunoscătoare pentru eforturile pe care le-au făcut.
În cazul primei categorii, însă, a fost ceva mai greu. De pe o zi pe alta, multe s-au amânat pentru o dată incertă. Timp de o lună și jumătate nu am avut cursuri. Am făcut webinarii, am regândit cursurile, am creat altele, adaptate acestor vremuri. Aș zice că a fost o perioadă de incubare. Din mai, situația s-a modificat, am început să avem mai multe tipuri de cursuri.
Am experimentat VUCA, poate chiar D-VUCA-D, cum a adăugat un profesor de la Insead (adică, diversitate și disruption).
Eu m-am concentrat, în primul rând, pe a crea o stare de siguranță psihologică în echipa mea. Incertitudinea economică, amânarea cursurilor, lipsa de responsabilitate a unor clienți, teama pentru propria viață și a celor apropiați, mesajele de panică din media nu au fost de natură să ne facă să gândim limpede. Am stabilit de la început să avem breakfast meeting în fiecare miercuri. Apoi, am lucrat împreună la regândirea cursurilor. Am testat pe noi tot ce urma să propunem clienților. Am organizat webinarii pro bono pentru clienți, pentru Asociația pentru Valori în Educație și Professional Womens’ Network.
Am fost directă, transparentă în legătură cu situația financiară a firmei. Mi-a fost clar că tot ce previzionasem pentru anul acesta trebuie regândit, că acest prezent și viitorul nu mai sunt despre fapte și certitudini, ci despre presupuneri, încercări, replieri, corecții. Cu toții avem tendința să ne îndrăgostim de propriile idei. Acum, nu ne mai putem permite asta, nu mai avem timp. Trebuie să ne lăsăm ego-ul deoparte. Atitudinea corectă este: “ok, am încercat, nu e asta calea”. Ca atunci când cauți o adresă și nu ai nici waze, nici hartă. Bâjbâi. Nu te superi nici pe tine, nici pe mașină, nici pe ceilalți. Îmi amintesc cum m-am învârtit în Budapesta acum vreo 15 ani, într-o noapte. Încercam să plec de undeva, dar mă întorceam în același loc. M-am amuzat, nu m-am supărat. Aș vrea să am această atitudine și acum. Nu îmi iese mereu.
Revenind la business, am făcut eforturi să fiu când jucător, când observator al jocului, să schimb perspectivele. În al doilea rând, m-am concentrat pe a crea o stare de urgență, menținând totuși un echilibru între siguranța psihologică și caracterul urgent. Mi-a devenit foarte clar că ceea ce ne-a adus aici nu ne va fi de folos, că trebuie să ne schimbăm mijloacele, atitudinea, unele obiceiuri, comportamente. Să nu rămânem paralizați de incertitudine, ci să căutăm soluții la probleme.
Se spune că cel mai bine gestionezi o problemă dacă o desfaci în părțile ei componente și o tratezi punct cu punct. Tu cum ai procedat, la Interact?
Mi-ar plăcea să pot spune că am desfăcut totul și regândit, din prima. Am tratat fiecare problemă așa cum am putut la momentul respectiv, știind că poate nu e cea mai bună soluție. În același timp, mă străduiesc să-mi ridic nivelul de flexibilitate mentală, pentru că știu că este posibil ca soluțiile de acum să fie nerelevante în toamnă.
