Articol de: Clementina Anghelache
Emoţiile pozitive sunt ok, cele negative nu sunt ok. Acest clişeu s-a infiltrat în cotidianul nostru şi nu ne mai întrebăm dacă este adevărat sau fals. În general, emoţiile negative sunt evitate, iar persoanele care le manifestă public sunt privite cu suspiciune. Mediul corporate este, de multe ori, o iască ce aruncă scântei de emoţii negative reprimate, înăbuşite, şi cei ce au lucrat/lucrează pot să depună mărturie în acest sens.
Studii din Statele Unite arată că un angajat se enervează în medie de 10 ori pe zi. În acelaşi timp, The American Institute of Stress susţine că 42% dintre angajaţi au răspuns că au fost martorii unor incidente în care colegi strigau unii la alţii sau îşi abuzau verbal coechipieri sau subordonaţi.
David Cheng şi Lu Wang, doi academicieni australieni, susţin contrariul. Este greşit să privim furia, doar ca pe o emoţie negativă. Furia are un impact dinamic asupra rezultatelor de business. Cheng spune: „Mulţi dintre noi avem răspunsuri stereotipe la emoţii, dar răspunsul la furie poate fi un rău necesar. De exemplu, gardienii sau colectorii de debite au nevoie de această emoţie pentru a-şi îndeplini sarcinile de serviciu. Pentru ei, este important să îşi gestioneze această emoţie, să înveţe să o folosească în mod potrivit.”
Pentru unele companii furia este ca un steag roşu care arată că ceva nu este în regulă. Cheng argumentează: „Uneori, este nevoie să arăţi furia. Chiar şi în timpul unei negocieri, ridicarea tonului poate semnala interlocutorului că a atins un punc important şi că acţiunile sau oferta lor dăunează situaţiei.”
Studiul realizat de Victoria Brescoll – Can an angry woman get ahead? Ne arată că avem stereotipuri puternice legate de gen, astfel că marea majoritate percepe ca puternic un bărbat furios şi ca un semn de slăbiciune dacă o femeie îşi manifestă furia. Iar acest lucru se răsfrânge asupra promovării la locul de muncă. Manifestarea furiei îi avantajează pe bărbaţi şi le dezavantajează pe femei. Brescoll a descoperit că simplul gest de a explica motivul furiei este o strategie foarte bună. Un nou studiu a arătat că gestul de a explica motivul furiei are efect pozitiv în cazul femeilor şi negativ în cazul bărbaţilor.
Brescoll susţine: „Sunt situaţii la birou când furia este necesară şi normală. Femeile trebuie însă să fie prudente. Ele merg pe linia fină în care să nu pară lipsite de emoţii, reci. Lipsa emoţiilor poate fi o consecinţă negativă care să le afecteze cariera.”
Cercetătorii de la universitatea din Liverpool au studiat felul în care project managerii din construcţii folosesc furia, şi cum de modul în care gestionează această emoţie depinde succesul unor proiecte. Studiul s-a desfăşurat de-a lungul Marii Britanii, iar respondenţii aveau între 26 şi 55 de ani şi între 1 an şi 35 de ani de experienţă ca project manager. Studiul pune în evidenţă că furia este folosită într-o manieră deliberată pentru a stabili ierarhia. Este rar întâlnită în discuţiile cu arhitecţii, designerii sau cu managerii de linie, dar este o practică uzuală în întâlnirile cu contractorii şi cu muncitorii.
Un alt motiv pentru manifestarea furiei este teama de a nu pierde din reputaţie. Managerii de proiect recunosc, de asemenea, că nu trebuie folosită prea des pentru că şi-ar pierde din efect.
Cercetăriile sunt contradictorii. Alte universităţi susţin că manifestările de furie îi fac pe angajaţi să muncească mai mult, dar calitatea dată de creativitate şi inovaţie scade. Cei mai mulţi angajaţi, când se confruntă cu un şef furios, rămân tăciţi, inerţi, fără reacţie. De cele mai multe ori, aceştia îşi reprimă sentimentele pentru ca acestea să refuleze în alte părţi – acasă, în familie, în relaţii. În timp, cei mai mulţi aleg alt loc de muncă.
Câteva tehnici de managementul furiei pot face viaţa tuturor mai uşoară. Inclusiv a celui furios. Furia este o emoţie normală. Pe care o putem folosi constructiv. Este periculos când este pierdut controlul. Necontrolată, furia devine extrem de dăunătoare, atât în viaţa profesională, cât şi în cea personală.
