Articol de: Rodica Nicolae, redactor-şef
Pentru că traversăm, ca în aproape orice primăvară, unul dintre cele două sezoane anuale de vârf în training, pentru că acum se fac înscrierile şi se pregătesc admiterile la şcolile ce-şi vor începe cursurile la toamnă, dar şi dintr-un motiv pe care vi-l voi dezvălui mai jos, ne-am îndreptat atenţia către învăţătură. Şi nu către oricare, ci către cea strict dedicată managerilor.
Dacă învăţământul tradiţional pregăteşte preponderent specialişti, aplecându-se cu sârg către un domeniu sau altul, educaţiei alternative şi şcolilor postuniversitare le revine rolul de formare în management. De la an la an, oferta pe acest segment a crescut. Şi cantitativ, şi calitativ.
Masterele în business
Aşa se face că putem vorbi astăzi despre 15 mastere în afaceri prezente la noi, peste 4.500 de manageri care au urmat un program de MBA sau Executive MBA organizat în România (conform ultimelor date publicate în suplimentul Ziarului Financiar, din 26 martie 2013) şi despre un număr semnificativ de manageri români chemaţi să conducă afaceri dincolo de graniţele ţării.
Toate acestea vorbesc despre o merituoasă consolidare a şcolii româneşti de management. E adevărat că în spatele fiecarei iniţiative locale stă un brand consacrat pe plan mondial, dar trăim în plină globalizare, aşa că nu văd de ce ar face excepţie educaţia.
Discutând cu absolvenţi şi nu numai, am putut înţelege că, dincolo de unele suişuri şi coborâşuri în top, formarea de tip MBA rămâne piatra de hotar în formarea managerială. N-o să revin asupra clasamentelor. Nu mi-am propus asta. Ele îşi au rolul lor într-o lume în care concurenţa funcţionează liber şi dă măsura valorii de piaţă. Voi introduce, însă, în discuţie cel de-al treilea motiv pentru care am vrut să aflăm cum se mai manifestă astăzi nevoia de învăţare la nivel managerial: mulţimea, varietatea şi ineditul propunerilor de formare în faţa cărora şefii de companii, divizii sau echipe trebuie să spună „da” sau „nu”.
Alternative
Fie ca rod al creativităţii furnizorilor de servicii de educare managerială, fie ca răspuns al unei cereri tot mai sofisticate din piaţă, fie prin reproducerea unor modele internaţionale, a apărut în oferta de dezvoltare o mulţime insolită de concepte şi formate. Cursurilor de tradiţie, din sala de clasă, li s-au adăugat în ultimii ani, într-un număr din ce în ce mai mare, seminariile online (webinarii), schimburile de experienţă derulate în cadrul unor workshopuri online, jocurile de rol, simulările de afaceri ori mixurile între mai multe forme de învăţare (blended learning).
Din categoria inedit, aţi putut citi chiar în revista noastră şi veţi găsi şi în acest număr prezentări ale unor sesiuni de dezvoltare pe componenta leadership prin intermediul cailor, şedinţe de coaching care au loc în mediul relaxant al unui spa ori partide de diving, alături de propriul coach, pentru consolidarea încrederii în sine şi în ceilalţi.
Pe aceeaşi linie de originalitate se înscrie şi seria conferinţelor susţinute de oameni de cultură sau de sportivi, cooptaţi în efortul de a schimba paradigma învăţării. Andrei Pleşu, Oana Pellea, Dan Puric, Horaţiu Mălăele, Radu Beligan, Alexandru Tomescu şi Ivan Patzaichin sunt doar câteva dintre personalităţile care şi-au asumat misiunea de a împrospăta spaţiul inspiraţional al managerilor şi antreprenorilor.
Toate aceste manifestări ce au caracter de noutate îşi găsesc motivaţia atât în nevoile personale de dezvoltare, tot mai specifice, şi în cerinţele crescute de eficienţă ale companiilor, cât şi în eforturile depuse de furnizorii de educaţie managerială de a-şi mări complexitatea şi diversitatea ofertelor.
Cursurile şi experienţa proprie sunt în top
Am fost curioşi să vedem care este percepţia cititorilor noştri asupra chestiunii lansate spre dezbatere. Am întrebat, aşadar, pe www.managerexpress.ro, „Care este cea mai eficientă formă de învăţare la ora actuală?”, propunând totodată cinci opţiuni de răspuns:
1 prin cursuri instituţionalizate (EMBA, MBA, training, workshop, seminarii etc.);
2 din experiența proprie, muncind;
3 prin mentorat, shadowing;
4 prin autodezvoltare (lectură cărţi, manuale, presă, internet);
5 prin participare la conferinţe, prelegeri etc. (vezi graficul alăturat)
Prima observaţie pe care aş face-o este aceea că, urmărind zi de zi evoluţia răspunsurilor, primele două opţiuni au mers cap la cap. Nici după încheierea chestionarului lucrurile nu stau foarte diferit. Din cei 380 de respondenţi, un număr aproape egal, 117, respectiv 113, au menţionat cursurile şi propria experienţă. Pe locul trei s-a situat autodezvoltarea (103), urmată de mentorat şi shadowing (40). Prelegerile, nou apărute în peisajul dezvoltării, au primit doar 7 voturi. Cu o marjă de eroare de 5%, rezultatul sondajului este reprezentativ pentru populaţia urbană a ţării, care numără 9,8 milioane de persoane.
Cât e trend şi cât e nevoie de învăţare?
În continuare, vă invit să citiţi câteva opinii ale unor manageri, care fie se află de-o parte şi de alta a procesului de educare, fie îndeplinesc simultan ambele roluri. Le-am propus să-şi dezvolte aserţiunile în jurul următoarelor idei: ce s-a schimbat în nevoile de a cunoaşte ale managerilor români şi în mecanismul învăţării?; care sunt cele mai noi forme de învăţare?; în ce măsură mai funcţionează învăţarea din cărţi ca instrument de formare? Sunt convinsă că veţi fi curioşi să aflaţi ce păreri ne-au împărtăşit.
Citeşte aici: Prof. Dr. Lavinia Rașcă – Competenţa se perimează rapid
Citeşte aici: Simona Panaite – Învăţarea experienţială devine predominantă
Citeşte aici: Maria Tudor – Important este cum foloseşti ceea ce înveţi
