Articol de: Anne Pleșuvescu, consultant
Există explicații științifice pentru care este util să ne simțim confortabil mental la locul de muncă.
Oamenii au, într-o proporție foarte mare, convingerea că feedback-ul negativ și laudele sunt excelente instrumente de management și leadership, dacă sunt folosite cu pricepere. Este foarte adevărat atâta vreme cât respectăm regula cantității. Cercetările statistice au arătat că, pentru a fi percepuți ca lideri și nu doar simplii șefi, raportul dintre cele două ar trebui să fie trei la unu în favoarea laudelor. Neuroleadership-ul confirmă cercetările statistice și experiența oamenilor de succes, aducând, în plus, o explicație. Există o zonă din creierul nostru specializată în luarea deciziei. Din punct de vedere evolutiv, ea este cea mai târzie apariție la nivel cerebral.
Numele ei este cortex prefrontal și se află chiar deasupra ochilor, în dreptul frunții. Pentru că a aparut relativ de curând, ea funcționează corect și la capacitate maximă doar în anumite condiții. Este, dacă doriți, o comparație, o situație similară cu cea în care te hotărăști să mai construiești o bucătărie de vară, lipită de casă, la ceva vreme după ce aceasta a fost deja finalizată. Vei constata că noua anexă nu e prea bine izolată și că, uneori, chiar plouă în ea. E parte din proprietatea ta, dar poți să stai confortabil în ea și să te bucuri de toate facilitățile ei doar când condițiile meteorologice îți permit acest lucru.
La fel se întâmplă și cu cortexul nostru prefrontal: el funcționează bine doar în anumite condiții: când suntem relaxați, bucuroși, liniștiți și mulțumiți.
Aceste stări emoționale ne oferă concentrații hormonale de un anumit tip care vor permite cortexului prefrontal să funcționeze bine.
Ce se întâmplă când ne simțim stresați sau în pericol? În funcție de gradul de amenințare se descarcă un alt tip de hormoni care, treptat, tind să oprească funcționarea corectă a cortexului prefrontal.
De ce a fost selectat acest mecanism? La ce ne-a folosit?
În timpurile preistorice, omul primitiv supraviețuia dacă era capabil să fugă sau să se apere cât mai eficient de pericole. Când, spre exemplu, strămoșii noștri zăreau în depărtare o pată galbenă în iarbă, era mult mai indicat să fugă decât să raționeze probabilitatea cu care acel leu ar putea să-l mănânce. Conta mai puțin capacitatea de analiză.
Un singur lucru conta cu adevărat: supraviețuirea. Crucial era ca organismul său să treacă pe mecanisme automate, iar „închiderea” cortexului prefrontal (oprirea gândirii logice) avea extrem de mult sens. După acest moment de stres maxim, în organismul omului preistoric se descărcau nenumărați hormoni care îl pregăteau pentru luptă sau fugă, iar liniștea se așternea din momentul în care strămoșul nostru găsea un adăpost; atunci se reinstala echilibrul fizic și emoțional.
Ce înseamnă astăzi pentru noi pericolul?
Concluziile cercetărilor științifice susțin că relațiile cu oamenii din jurul nostru ne furnizează astăzi o doză imensă de factori de stres. Socializarea este cea mai importantă parte din viața noastră. Gândiți-vă, pentru câteva secunde, câți oameni cunoașteți. Cine sunt leii, tigrii sau panterele din viața voastră?
Un șef autoritar care nu încetează cu feedback-ul negativ este interpretat de creier ca un mare pericol. Un coleg care ne spune o vorbă urâtă sau ne critică în public este perceput ca o mare amenințare.
Aceștia sunt tigrii cu care stați la cap între opt și zece ore, zi de zi!
După ce primiți acest tratament, în ce vă transformați? În tigru sau în leu?
În aceste condiții de stres permanent, hormonii nefavorabili funcționării corecte a cortexului prefrontal se descarcă neîntrerupt în doze diferite. În tot acest timp avem pretenția, unii de la ceilalți, să gândim logic și rațional, să luăm decizii bune și în cunoștință de cauză.
Cu toate acestea, ne este mult mai la îndemână să spunem ce nu merge, să criticăm.
Sunt oamenii răi prin natura lor? Este vorba despre obișnuință sau de un mecanism automat pe care creierul nostru nu a reușit să îl adapteze la noile condiții de mediu?
Omul preistoric avea nevoie să fie mai întâi atent la eventualele pericole decât să observe frumusețea din jurul lui, pentru că florile frumos colorate și iarba verde nu intrau în meniul său preferat.
Dăm mai mult feedback negativ pentru că vrem să trezim atenția celor din fața noastră, în speranța că, ei, văzând și înțelegând conse-cințele, vor lua o decizie pe măsură.
Din nefericire, cortexul prefrontal e departe de a fi pregătit pentru acest lucru, iar noi nu facem altceva decât să creăm un cerc vicios care va genera insatisfacție și feedback negativ non-stop.
Cum ne ajută laudele? Care este rolul lor?
În momentul în care transmitem unul către celălalt laude, hormonii favorabili funcționării cortexului prefrontal încep să se descarce, iar gândirea rațională apare.
Desigur, nici lauda excesivă nu este benefică, pentru că, la doze mari de hormoni favorabili, cortexul prefrontal începe să nu mai funcționeze bine. Dacă vreți, putem folosi o imagine plastică: ”se îmbată”.
Pentru o înțelegere mai bună a acestei stări, te rog să te gândești la momentul în care ai fost îndrăgostit/ă. Nu ți se părea atunci că totul era minunat? Că prietena/prietenul tău este cel mai frumos, bun, deștept om din lume? E posibil ca, în acea perioadă, să fi uitat de școală, facultate sau de îndatoririle de la serviciu. Are mult sens ca natura să aleagă un asemenea mecanism prin care să ne pregătească pentru o eventuală reproducere…
Poate așa ne putem explica de ce acceptăm și ne dorim laude, recunoașterea celorlalți, uneori chiar lingușeală: cortexul nostru prefrontal profită de orice moment când poate să echilibreze balanța față de excesul de feedback negativ.
Probabil că ești de acord cu mine că, astăzi, lumea folosește foarte mult feedback-ul negativ și, uneori, mai apelează și la laudă.
Proporția înclină covârșitor în favoarea primului. Cu toate acestea am fost capabili să creăm lumea în care trăim, să facem atâtea lucruri minunate, folosindu-ne cortexul prefrontal nu în cea mai bună formă. Cu alte cuvinte, gătim în bucătăria noastră de vară doar toamna și iarna…
Poți să te gândești pentru câteva minute ce se va întâmpla dacă vom alege să folosim bucătăria noastră primăvara și vara?
Ai putea alege să fii propriul creator al anotimpului în care gândești și iei decizii. Sunt sigură că poți face asta, creierul tău știe deja cum.
