Articol de: Constantin Măgdălina, Expert, Tendințe și tehnologii emergente
Cu o tradiție fracturată de cei peste 40 de ani de economie centralizată, antreprenoriatul din România renaște. Inițiativa privată, văzută de majoritatea populației anilor 90’ prin lentila economiei politice învățate la școală și a propagandei, se leapădă de vechile înțelesuri și capătă altele noi.
Patronul a devenit antreprenor, iar consignația cu doi angajați a devenit o companie care produce valoare. Ca urmare a deschiderii către economia de piață și sub influența tehnologiei, gândirea și vocabularul de business s-au schimbat. Apariția în mass-media a emisiunilor și ziarelor pe teme economice a contribuit la creșterea vizibilității antreprenorilor. Expunerea poveștilor de succes, inițiativele de sprijinire a antreprenoriatului sub formă de hub-uri și clustere, programele de mentorat, cursurile și atelierele de antreprenoriat au consolidat percepția pozitivă în ce privește antreprenoriatul.
Predomină orientarea spre statutul de angajat
Cu toate acestea, frica de eșec continuă să fie una din barierele semnificative pentru începerea unei afaceri. În condițiile în care educația copiilor în familii este dominant orientată spre statutul de angajat este foarte greu să-i transformi în antreprenori. La maturitate, cadrele lor mentale și reperele lor de succes sunt deja construite.
În aceste condiții, tinerii vor să fie angajați și nu îndrăznesc să fie Bill Gates. Sunt condiționați de așteptările familiei și orice inițiativă de business este pândită de nesusținerea celor apropiați. Abaterea de la norma socială de angajat este pedepsită prin stigmat și astfel impune o conduită conformă indivizilor.
Ori, într-un sens valorizant, antreprenoriatul este despre neconformitate față de tiparele de gândire. Este despre curiozitate, despre acceptarea posibilității eșecului și consecvență.
