Articol de: Leonard Rizoiu (leoHR.ro)
De foarte multe ori, am fost întrebat cum de am ales această meserie, cum de am ales resursele umane. Sincer, am stat și m-am gândit și cred că ea m-a ales pe mine.
Pe vremea când a trebuit să iau această decizie, toată lumea mergea fie la Drept, fie la ASE, fie la Medicină. Eu îmi doream Teatru. Îmi surâdea scena și, încă din copilărie, mi-am dat seama cât sunt de „vizual”: orice poveste aş fi citit, deja vedeam filmul, auzeam chiar sunete, coloana sonoră din background.
Îmi amintesc o poveste din abecedar în care un pui de vrabie a fost împușcat de un vânător – auzeam împușcătura –, dar și istoria câinelui credincios care a stat lângă soldatul împușcat – simțeam mirosul câinelui ud în ploaie… Orice lecție de istorie era un film şi orice poezie trebuia să fie ritmată ca să o pot înțelege.
Începuturile
Mai departe, am făcut dansuri, şi s-a dovedit ca am talent, dar nu am continuat.
În timpul facultății, am început să muncesc. În primul an, am fost suplinitor la o școală generală, unde am predat limba franceză și limba engleză. Superb! Păcat că, la vremea aceea (nu cred că s-a schimbat foarte mult de atunci), sistemul de învățământ nu a știut să își atragă discipoli și talente. A fost o experiență faină: aveam 19 – 20 de ani și purtam jeanși şi un rucsac pe post de geantă. Orele de curs erau o plăcere atât pentru mine, cât şi pentru elevi!
La sfârșitul anului școlar, le-am cerut elevilor să scrie pe o foaie de hârtie ce a însemnat ora de engleză pentru ei. Așa a încolțit în minte ideea de feedback.
Apoi, am fost angajat ca asistent la o agenție de recrutare și plasare pentru străinătate. Am învățat tehnici de intervievare, despre interviul de grup şi cel structurat, despre recrutare pe baza competențelor. Îi însoțeam pe candidații să dea probe de lucru. A fost,din nou, formidabil! Mi se deschideau ușor-ușor ochii. Am lucrat trei ani în acea agenție și am cunoscut oameni extraordinari, cărora le sunt recunoscător pentru încrederea acordată.
Multinaţionala
După licență, a urmat angajarea pe platforma industrială din Mioveni: multinațională, politici de HR, implementare de strategii la nivel de grup, comitet de carieră, plan social, plan de formare, plan de comunicare, negocierea CCM-ului, recrutare de specialiști de nișă… Auzeam vorbindu-se despre strategii comp & ben, aveam cu cine vorbi despre legi.
M-am uitat de curând în caietele mele și am găsit notițe legate de termenele când trebuia să trimit anunțurile la suplimentele de luni ale unor cotidiene naționale. În 2004, am fost primul care a folosit un portal de joburi pentru a pune anunțuri online. A stârnit un mare „wow” și o mare vâlvă (cum ai făcut asta? și ei cum aplică? cum printăm? etc.). A fost foarte apreciat la acea vreme de către supervizorii mei din România și din Franța.
Au existat oameni importanți în viața mea profesională. Îmi amintesc fiecare experiență profesională și sunt extrem de mândru. Drumul nu a fost presărat doar cu petale de trandafiri, dar sper că am învățat din fiecare etapă și din fiecare lovitură.
Consultanţa
Încet-încet, am ajuns consultant. Dacă îmi place ceea ce fac? O, da!
Dacă vreodată un angajator m-ar asculta cu adevărat, ar înțelege că pot face treabă și aduce bani unei firme doar dacă nu mă „înregimentează”. Dacă nu trebuie să mă îmbrac împotriva voinței mele într-un anumit fel, dacă nu trebuie să ajung la 9 fix la birou și dacă nu se exagerează cu: target, comision, vânzare, număr de întâlniri de vânzări, număr de oferte, număr de contracte.
Cu toate acestea, îmi place ceea ce fac: cunosc oameni diferiți, mă implic în situații diferite, proiectele sunt diferite, aflate în etape diferite, clienții sunt din diferite arii economico-industriale. Totul este diferit, iar una dintre multele calități pe care trebuie să le ai este capacitatea de a te mula pe fiecare situație în parte.
Cum lucrez de mai bine de 10 ani în resurse umane, în ultimii dintre ei ocupând poziții manageriale, am hotărât să împărtășesc din „success story”-urile mele şi altora. Astfel, trainingurile mele nu sunt teoretice, cu exemple copiate din cărți și „role play”-uri luate din literatura de specialitate. Evident că nu inventez eu apa caldă, dar fiecare slide, fiecare idee are un fundament real: mai întâi a fost practica, apoi am calibrat partea teoretică în funcție de realitatea trăită.
Îmi place pe scenă, în rolul de facilitator, trainer, lector, formator. Acolo sunt în universul meu. Pentru ce mă trezesc dimineaţa? Ce mă determină să mă dau jos din pat? Dorinţa de a face bine, de a ajuta oameni, de a mă împlini profesional, de a realiza lucruri care au valoare pentru mine şi care îmi aduc acel plus de mulţumire. Primul lucru pentru care mă felicit este acela că există oameni care îmi mulțumesc pentru ajutor: fie că i-am ajutat să îşi găsească de lucru, fie că i-am ajutat să îşi găsească colegi în companie.
Mai nou, în cadrul sesiunilor de consiliere în carieră, mă bucur că îi pot ajuta pe oameni să se redescopere, să realizeze că au un anumit potențial şi să şi-l descătuşeze într-o anumită direcţie.
La fel de mulţumit sunt şi atunci când împărtăşesc, ca invitat în cadrul unor workshopuri sau ca speaker, ideile mele despre tendinţele din piaţa recrutării, despre ceea ce îi interesează pe angajatori acum şi despre trendurile diferitelor canale de recrutare.
Cum reuşesc să menţin echilibrul unei motivaţii de natură intrinsecă într-o lume cu principii şi targete pur materiale / financiare? Greu! Şi eu am trecut prin întâmplări neplăcute. De curând, oameni pe care credeam că îi cunosc de o viaţă, în care am avut o încredere prostească, m-au dezamăgit puternic, dar încerc să trec peste, încerc să nu uit valorile şi principiile care m-au ghidat până acum.
Îmi place ceea ce fac, îmi place să am în jurul meu oameni dinamici, care gândesc ca mine şi vor să schimbe ceva. Trebuie să ieşim din acest negativism cronic şi sunt sigur că avem puterea să o facem. Fiecare dintre noi poate face ceva, oricât de minor ar fi. Când aceste idei se adună, voinţa noastră începe să prindă contur.
