Delegare sau micromanagement?

Delegare sau micromanagement?

… E necesară. Eliberează timp, la un capăt al relaţ iei, și dezvoltă abilităţ i – la celălalt capăt.

Descongestionează şi fluidizează. Pare la îndemâna oricui, dar nu oricine o poate pune corect la treabă. Pentru că nu toate sarcinile pot fi delegate, pentru că nu se deleagă peste noapte şi în criza de timp şi, mai ales, pentru că nu se deleagă oricui sau mereu aceloraşi oameni, consideraţ i de ispravă şi salvatori de serviciu. Făcută cu cap şi pregătită din vreme, delegarea este, până la urmă, o chestiune de încredere. Ai o echipă ale cărei competenţ e le-ai măsurat din timp şi le cunoşti, cu abilităţ i verificate pe terenul de luptă, pe care te poţ i baza. Dacă î i mai este foarte limpede cui i s-ar potrivi misiunea respectivă şi în ce termeni trebuie ea realizată, lucrurile sunt simple. Din păcate, adesea nu se întâmplă aşa.

Vă voi relata păţ ania unui prieten care a avut încredere, dar nu în delegat, că n-avea timp să o capete, ci în recomandarea altcuiva de pe aceeași linie ierarhică. La un moment dat, pentru că dădea semne de stres şi de prea mare încărcare cu task-uri contra cronometru, i s-a sugerat să delege: „Uite, o vezi pe tânăra de colo? Dă-i ei să facă! A mai făcut lucruri de-astea…” Poate vi s-a întâmplat şi vouă. Nu era vreme să fie recrutat cineva potrivit, proces la care să aibă şi prietenul meu un cuvânt de spus sau în care să se evalueze cumva competenţ e şi abilităţ i. Şi nu se punea nici problema externalizării respectivei acţ iuni către un furnizor de servicii, specializat şi validat de piaţă. Nu, era doar vorba să folosească o resursă internă, existentă şi disponibilă. Aici, la această disponibilitate, ar fi trebuit să ridice prima oară din sprânceană. N-a făcut-o şi l-a costat. I-a delegat fetei, cu încredere şi răsuflând uşurat că-i lua de pe cap o sarcină migăloasă şi cu un grad mare de repetabilitate. Tânara n-a putut respecta deadline-ul, dar, chiar şi mai târziu cu trei zile, rezultatul acţ iunii sale n-a fost cel aşteptat. Nu întâmplător, fata era mai tot timpul disponibilă… Mai încercaseră şi alţ ii, poate mai pu ţin pretenţ iosi ori atenţ i la detalii, să o ocupe, să-i delege. Nu dăduseră niciodată feedback, ca să nu tulbure apele. Aşa încât, fata era veşnic pe acolo, gata să primească vreun task, dar niciodată în stare să-l ducă până la capăt, corect. Nimeni n-o întrebase vreodată ce ştie, de fapt, să facă, nimeni nu-i evaluase performanţ a, dar i se delegau sistematic sarcini minore. De plătit, pentru calitatea prestaţ iei, prietenul meu şi cei ca el plăteau fie cu efort reparatoriu suplimentar, fie asumându-şi greşelile tinerei.

Un caz clasic de delegare către persoana nepotrivită, din prea mare grabă şi încredere în recomandarea primită de mai sus. Deci, atenţ ie la încredere, cui şi cum i-o acorda ţi.