Poartă-te cu mănuși!

De protecție, de muncă, sanitare, de sport, de iarnă, ca accesoriu vestimentar, de lux etc., mănușile au fost, aproape dintotdeauna, prezente în viața noastră civilizată. Se spune că în mormântul lui Tutankamon au fost descoperite mănuși, pe care, probabil, le-a purtat. În Knossos, o frescă din epoca minoică îi reprezintă pe doi boxeri luptând cu mănuși. Homer și Herodot au scris despre personaje care purtau sau foloseau mănuși, în varii scopuri. Chiar și vechii romani se pare că le-au purtat.

Dată fiind pandemia cu care pare-se că avem a ne confrunta multă vreme de acum încolo și date fiind recomandările specialiștilor, și noi va trebui să purtăm măști și mănuși de protecție. De aceea, m-am gândit că o scurtă incursiune în istoria mănușilor ne-ar putea reîmprieteni cu ele și ne-ar putea face viața mai frumoasă. Am găsit, pentru voi, câteva povești despre mănuși, care s-ar putea să vă placă.

În Evul Mediu, soldații purtau mănuși din piele ori în combinație cu părți metalice, pentru a fi mai protejați, în luptă.

În secolul al XIII-lea, mănușile încep să fie purtate de către femei, ca accesorii, și sunt confecționate din pânză sau din mătase. Uneori, lungimea lor ajunge până la cot.

Dar, cum biserica nu încuraja luxul și eleganța femeilor, au fost date legi care să descurajeze purtarea lor: la Bologna, în 1294, și la Roma, în 1560.

În secolul al XVI-lea, mănușile au atins apogeul gloriei lor datorită reginei Elisabeta I care le purta adesea: se spune că, mai ales în timpul audiențelor, își scotea și repunea mănușile brodate bogat cu bijuterii, pentru a-și pune în evidență frumusețea mâinilor.

Ca orice alt accesoriu, și mănușile reprezentau oglinda statusului social. Cele ale privilegiaților erau făcute din piele, pentru că puteau păstra parfumul de mosc, ambră ori zibetă.

În secolul al XVII-lea, erau la modă mănușile din piele de găină.

Când au ajuns la modă mânecile scurte, femeile au început să poarte mănuși lungi, până la cot, sau chiar mai sus.

Prin 1870, apar mănușile cu butoni, din mătase, din catifea, care se purtau la rochiile de seară, iar cele din piele întoarsă – în timpul zilei ori la ceai.

Mănușile Berlin, reutilizabile, din bumbac, albe, erau purtate de către majordomi, servitori sau chelneri, prin secolul al XIX-lea.

Inutil să vă reamintesc istoria mănușilor lui Audrey Hepburn, ale Sophiei Loren sau ale Marlenei Dietrich…

Alte articole scrise de către Rodica Nicolae: Will Cuppy: „Piramidele au fost doar o campanie de marketing, iar lui Petru cel Mare îi plăcea să șterpelească peruci”

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •