Articol de: Rodica Nicolae, redactor-sef
În general, nu sunt adepta preluărilor de cuvinte din engleză în română, ca atare. Înghit cu greu verbe noi precum „a incentiva”, „a tăgui”, „a posta” etc., şi asta doar când nu am de ales. De aceea, mi-a atras imediat atenţia un articol recent apărut pe hotnews.ro, despre „a platforma”, „platformare”.
Despre ce este vorba? Ultima modă în materie de presă online, în America – deci, foarte curând şi în restul lumii, y compris Europa –, este această platformare pe care site-ul menţionat o traduce prin: adăugarea la o companie media tradiţională a unei tehnologii care permite cititorilor să încarce conţinut digital variat, precum linkuri la texte, filmuleţe şi altele.
Cu alte cuvinte, cititorii devin, prin intermediul platformei respective, jurnalişti, scriitori, generatori de conţinut. În articol, se arată că printre pionierii acestei deschideri se numără deja New York Times, Washington Post, USA Today, People. Justificarea apariţiei acestui nou trend, care înseamnă un salt, un progres tehnologic, dar presupune şi nişte investiţii pe măsură, se găseşte în nevoia tot mai stringentă a presei de a-şi readuce publicul în modul „interes”. Şi cum altfel poţi seduce pe cineva decât dându-i microfonul şi scena şi punând reflectoarele pe el?!
Mi s-a părut genial! Până în momentul în care am citit despre aspectele întunecate ale acestui fenomen, pe care le-am pus în legătură cu tema centrală a ediţiei noastre: riscul.
Pentru că, da, în secunda doi, entuziaştii ideii au descoperit că, pe lângă oamenii de bun-simţ şi competenţi în materie, pot interveni în „platformare” şi ciudaţi, şi rău-intenţionaţi, şi neaveniţi. Cum faci, aşadar, ca sub umbrela ta să nu se producă derapaje? Cum faci să cenzurezi fără să cenzurezi? Şi dacă te decizi să filtrezi, totuşi, conţinutul generat de cititori, cum gestionezi şi cu ce resurse munţii de informaţie, linkuri, poze sau filme, cărora le-ai dat iniţial „verde” să devină vizibile? Şi în ce moment?
Puţinii care s-au lansat în acest proiect încearcă, în stilul lor şi conform resurselor proprii, soluţii la aceste provocări: calibrarea intervenţiilor în funcţie de numărul de „like”-uri, critica propriilor cititori, analiza prealabilă, asumarea responsabilităţii sau libertatea absolută de exprimare.
Fiind o tendinţă în curs de afirmare, nu avem încă o soluţie câştigătoare. Dar e interesant de urmărit cum va evolua şi dacă profitul adus de creşterea audienţei va surclasa pierderea controlului şi ştirbirea reputaţiei. Cu alte cuvinte, vă sugerez să fiţi atenţi la gestionarea riscurilor, ale altora sau ale voastre.
(Foto: Richie Graham, www.flickr.com)
