de Dragoș Cabat, CFA, Managing Partner, RisCop
Anul 2013 a continuat să fie dificil pentru multe firme din România. Chiar dacă activitatea economică a cunoscut în general o uşoară creştere, numărul insolvenţelor a crescut cu peste 10% faţă de 2012, la 29.587 de firme, aşa cum a crescut şi numărul firmelor radiate şi dizolvate (la 80.786, respectiv 23.208 companii).
În plus, peste 22.000 de firme şi-au suspendat activitatea pe parcursul anului trecut. Aceste cifre au avut impact nu doar asupra situaţiei şomajului sau a veniturilor bugetare, ci şi asupra relaţiilor de afaceri dintre firmele active în ţara noastră.
În acest context, RisCo – Verificare Firme Online, în parteneriat cu Business Network International Bucureşti, a organizat în data de 23 ianuarie 2014 workshopul cu tema: „Cum măsori riscurile afacerii tale? Modalităţi de reducere a riscului şi stimulare a finanţării”.
În cadrul evenimentului, s-a discutat despre principalele riscuri în afaceri, cum pot fi acestea măsurate în practică şi ce măsuri pot lua reprezentanţii companiilor pentru limitarea lor.
Pentru mulţi antreprenori, români sau de oriunde din lume, afacerea proprie înseamnă o idee. De cele mai multe ori, această idee a apărut în mintea antreprenorului la locul de muncă. Aşadar, majoritatea iniţiativelor antreprenoriale reflectă preocupările de zi cu zi ale antreprenorului. În alte cazuri, antreprenorul are o pasiune pe care, la un moment dat, o transformă într-o idee de afaceri.
Adesea, el nici nu se gândeşte la profit atunci când lansează afacerea, ci doar la faptul că va face toată ziua ceea ce îi place… Mai sunt alte tipuri de afaceri, care pornesc – paradoxal – de la o nemulţumire a antreprenorului faţă de produsele sau serviciile oferite pe piaţă. Spre exemplu, o persoană care consideră că serviciile de educaţie preşcolară sunt de slabă calitate şi scumpe, se poate gândi să deschidă o grădiniţă particulară, fără să fi avut experienţă în acest domeniu sau un hobby legat de educaţie…
De la ideea de afaceri până la o afacere de succes este însă un drum lung și cu riscuri. Abordarea pe care o voi prezenta împarte riscul total al afacerii în risc operaţional, risc financiar şi risc antreprenorial.
1. Riscul operaţional se referă la produsele companiei, la legătura cu clienţii şi la structura de venituri şi cheltuieli operaţionale ale firmei. Antreprenorul trebuie să înţeleagă dacă produsele sau serviciile (în continuare, le voi numi în mod generic „produse”) pe care le oferă acoperă o nevoie reală a pieţei, cu ce diferă acestea faţă de produsele competitorilor, ce avantaje competitive are faţă de ceilalţi jucători din piaţă şi dacă aceste avantaje pot fi menţinute în viitor.
Mai ales în cazul antreprenorilor animaţi de un hobby, pasiunea lor pentru produs îi face să creadă că şi restul consumatorilor doresc respectivul obiect sau serviciu. De multe ori, fac şi o cercetare de piaţă în acest sens: îşi întreabă toţi prietenii – pasionaţi şi ei de acel produs – dacă l-ar cumpăra şi, desigur, obţin o confirmare pentru a începe o afacere în domeniul respectiv… Dar o parte dintre antreprenori pur şi simplu nu ştiu care sunt avantajele produsului lor faţă de cele oferite de competitori; sau, şi mai rău, nu ştiu cine sunt competitorii lor relevanţi.
Desigur, şi în cazul firmelor mari pot apărea astfel de probleme: uneori, este vorba despre strategie, alteori, despre viziune de marketing sau chiar despre schimbări bruşte ale dorinţelor consumatorilor. Industria produselor electronice ne oferă multe exemple de firme mari, chiar lideri de piaţă la un moment dat, care au fost luate pe nepregătite de avansul tehnologic sau de inovaţiile în domeniu.
Nokia, BlackBerry, Kodak, Polaroid sunt doar câteva exemple de companii cu probleme, care în urmă cu câţiva ani se numărau printre liderii mondiali în domeniul lor. Dar, mai târziu, când consumatorii şi-au dorit altceva şi alţi producători le-au putut oferi acel produs, foştii lideri nu s-au adaptat la timp la noile cerinţe.
O altă problemă trecută cu vederea de antreprenori este cea a comunicării cu clienţii. Dacă nu ştii cine sunt clienţii tăi, ce îşi doresc şi cum să le arăţi că tu realizezi acel produs, degeaba ai cel mai bun produs. Mulţi dintre antreprenorii pe care i-am cunoscut se confruntă cu această problemă. Ei ştiu – sau cred că ştiu – care este produsul ideal, l-au şi obţinut deja, dar mai departe nu ştiu cum să ajungă la clienţi pentru a le comunica vestea.
În alte cazuri, obţinerea produsului se face cu o structură a costurilor care expune afacerea la insolvenţă. Când o mare parte dintre costurile de producţie sunt fixe, înseamnă că afacerea depinde puternic de capacitatea firmei de a vinde cât mai mult şi îi limitează posibilitatea de a se finanţa cu credite. Aceasta problemă este şi mai acută pentru firmele şi afacerile care au o marjă de profitabilitate operaţională redusă. Dar şi firmele care cresc prea rapid pot avea probleme: atunci când, pentru a creşte, firma face cheltuieli şi investiţii care nu sunt balansate de încasări pe măsură, activitatea „se sufocă”, iar compania poate ajunge la insolvenţă, chiar dacă ideea de afaceri este una solidă şi condiţiile operaţionale par (prea) bune.
2. Al doilea risc major al companiilor de tip antreprenorial este riscul financiar. Companiile care se bazează prea mult pe finanţarea prin credite bancare pot ajunge în situația în care nu îşi pot plăti obligaţiile financiare sau în care profiturile operaţionale sunt „mâncate” de costurile financiare foarte ridicate.
De asemenea, un ciclu de numerar care se deteriorează în timp (prin rotaţia lentă a stocurilor, încasarea defectuoasă a sumelor de la clienţi şi costurile cu furnizorii necorelate cu încasările) poate duce la probleme financiare grave pentru companie. Cu cât creditele financiare reprezintă un procent mai ridicat din finanţarea totală a firmei, cu atât aceste probleme devin mai presante.
3. Nu în ultimul rând, riscul antreprenorial este important în cazul companiilor mici. Dacă în corporaţii observăm de multe ori o rigiditate în abordarea afacerii, proceduri numeroase şi incapacitatea de a se adapta la condiţiile de piaţă, în cazul firmelor mici şi antreprenoriale, principalul pericol este tocmai managementul „dezlânat” al afacerii.
Este adevărat că antreprenorii se adaptează rapid la mediul de afaceri, dar, în acelaşi timp, se pot risipi în prea multe domenii de activitate şi nu mai urmăresc ideea centrală de afaceri. Apoi, indicatorii financiari de profitabilitate şi siguranţă a afacerii sunt, de multe ori, neglijaţi, în favoarea unei idei noi.
Managementul profesionist, chiar dacă rigid uneori, este înlocuit cu o abordare relaxată. În alte cazuri, antreprenorul trece de la perseverenţă la încăpăţânare: el doreşte cu orice preţ ca ideea lui de afaceri să fie apreciată şi să aibă succes, chiar dacă sunt semne clare că nu este profitabilă. Astfel, planificarea afacerii şi urmărirea unui plan de afaceri sunt elemente-cheie pentru profitabilitatea companiei, dar şi pentru a descoperi resursele necesare firmei pentru a supravieţui şi a-şi păstra avantajele competitive pe termen lung.
În concluzie, orice afacere, mică sau mare, se confruntă cu riscuri, dar are şi oportunităţi de dezvoltare sănătoasă. Dacă managementul îmbină o abordare antreprenorială cu o administrare strictă a resurselor şi cheltuielilor, succesul unei idei se poate transforma în succesul afacerii. Altfel, drumul de la idee la afacerea de succes se împotmoleşte în cifre.
