Tendința spre perfecționism este și nu este bună. În mediul de lucru actual, să fii un perfecționist poate fi aproape un defect dacă nu știi cum să folosești această înclinație. Analizat la rece, perfecționismul nu este atât de “perfect” cum pare la prima vedere. În fapt, conține o mulțime de imperfecțiuni. Află motivul din experiența lui Jennifer Winter, de la publicația Muse:
1. Greșelile sunt prietenii noștri
Când am coordonat prima echipă, șeful meu a avut doar un singur lucru să-mi spună: “Îți dau o bucată de funie care îți este de ajuns să te spânzuri, dar voi sta suficient de aproape, dacă vrei să o tai”. Chiar dacă sună morbid, era exact ceea ce aveam nevoie. După ani întregi, în care care munca mea a depins numai de mine, era important să-mi dau seama că voi fi foarte aproape de a face câteva greșeli fatale. Și mi-am dat seama că acest lucru era complet OK.
Să luăm, spre exemplu, una dintre greșeli: am angajat o persoană, deși nu se potrivea standardelor noastre, deoarece instinctul mi-a spus că acea persoană merită o șansă. La început, angajatul și-a dat toată silința să fie unul ideal. Deja mă felicitam pentru decizia luată. Dar, în curând, omul respectiv a început să facă o mulțime de greșeli. Când am observat această situație, mi-a fost destul de greu să recunosc că am greșit atunci când l-am angajat. Pur și simplu, nu puteam să accept că prima mea impresie a fost una greșită și am sfârșit prin a-i oferi o mulțime de șanse pentru a-și reveni. Însă, în cele din urmă, firma a fost foarte afectată de incompetența lui și a trebui să-l las să plece.
Din cauza încăpățânării de a nu accepta că decizia a fost una greșită, am sfârșit prin a-mi cauza mie și companiei o mulțime de pierderi. Dar ceea ce este cel mai important, aproape am ratat oportunitatea de a învăța din această experiență. Când am discutat ulterior situația cu șeful meu, acesta mi-a reamintit că greșelile sunt modul în care învățăm și mi-a spus spus că dacă n-aș fi făcut-o pe aceasta n-aș fi știut să identific contextul unei situații asemănătoare în viitor.
2. Munca este dezordonată
Cred că, pentru perfecționistul din noi, cuvântul “dezordine” ne duce cu gândul la totul felul de lucruri neplăcute. Dar, în fapt, munca este dezordonată. Lucrurile rareori merg așa cum am stabilit și, cu cât mai apreciat este un obiectiv ca ducând către perfecțiune, cu atât va fi mai dureros impactul în momentul în care te lovești de un zid.
Sunt momente în care, oricât de mult te-ai strădui, chiar dacă ai pus totul la punct, lucrurile nu merg conform planului. Nu există o explicație logică a acestui fapt. După toată pregătirea, nimeni nu s-ar aștepta ca totul să meargă prost. Si totuși, se întâmplă. Uneori, ți se poate întâmpla ca atunci când ai cea mai bună prezentare din viața ta laptopul să nu-ți funcționeze. Așa e viața. Așa e munca.
3. Perfecțiunea nu-ți va aduce promovare
Ascultă-mă bine: deși perfecțiunea este un lucru pe care mulți dintre noi ni-l dorim, când ne aplecăm mai mult asupra ei, realizăm că “perfect” rareori contează atunci când se are în vedere o promovare.
Să luăm, spre exemplu, doi dintre colegii mei de muncă, de acum câțiva ani. Unul dintre ei făcea lucrurile ca la carte, își făcea treaba „perfect”. Totuși, îi lipseau imaginația și flexibilitatea, executa totul în litera legii, nu și în spiritul ei. Angajatul numărul doi era, în schimb, departe de a fi perfect. Făcea o mulțime de greșeli și venea mereu la biroul meu pentru a-mi cere ajutorul. Dar, în același timp, era o persoană care învăța mereu și devenea mai bun pe zi ce trece.
La sfârșitul anului, ambii angajați, care au început să lucreze cam în aceeași perioadă, erau la mari diferențe în ceea ce privește abilitățile dobândite la birou. Angajatul numărul doi – Dl. Imperfect – a fost avansat, în timp ce angajatul numărul unu a rămas pe aceeași poziție timp de un an, până a câștigat destulă experiență ca să treacă la nivelul următor.
Deși inițial perfecțiunea sună bine, trebuie să fii mereu gata să ieși din limitele stabilite, să faci greșeli chiar, să ai curajul să încerci lucruri noi. Așa înveți, așa crești. Nu te vei dezvolta dacă ești genul de persoană care bifează ceea ce are de făcut, face acele lucruri perfect și nimic altceva in plus.
Evident că nu este nimic greșit în a vrea să faci lucrurile cât mai bine, Dar, atunci când perfecțiunea este un scop în sine, riști să nu vezi pădurea, pentru că te concentrezi asupra copacilor. Dacă ai în vedere că nu trebuie să fii perfect mereu și că erorile au partea lor pozitivă, vei avansa mult mai repede.
(Sursa foto: Flickr, www.visualmoment.ch)
