Cu „şurubelniţa” Teambuilding la reparat „echipa” lui Dorel

Cu „şurubelniţa” Teambuilding la reparat „echipa” lui Dorel

Este aproape cert că în organizaţiile zilelor noastre vă veţi găsi, mai devreme sau mai târziu, lucrând în echipe şi, indiferent dacă vă place sau nu, zicala “ne alegem prietenii, dar nu şi familiile în care ne naştem” are relevanţă – cu mici adaptări – şi în cazul acesta.

Echipele sunt, teoretic, asamblate cu grijă, fiind compuse dintr-o varietate de personalităţi şi stiluri de operare care acoperă cu atenţie o plajă de roluri în echipă, pe care le cunoaştem de la profesorul Meredith Belbin.

În realitate, lucrurile nu stau deloc aşa. Uitaţi-vă la reclamele cu Dorel! Da, da, ştiu! Noi jucăm în liga mare, nu ca băieţii ăştia din reclamă.

Oare? 

Educaţia managerială ne-a învăţat despre binefacerile lucrului în echipă şi, pentru că sună fain şi pentru că dă şi bine la public, de multe ori folosim cu mare lejeritate cuvântul „echipă” într-o varietate de situaţii sau despre o suită de grupuri de oameni care nu au nici cea mai mică legătură cu ideea efectivă de echipă. Asta nu ar fi o mare problemă atâta timp cât nu ar crea nişte aşteptări supradimesionate despre grupul respectiv sau despre cum ar trebui acei oameni să se comporte într-o anumită situaţie.

În consecinţă, avem tendinţa de a încerca să rezolvăm aceste probleme folosind, de obicei „şurubelniţa universală” numită Teambuilding. Din păcate, instrumentul acesta are o utilizare limitată şi nu poate fi un panaceu al problemelor „echipei” lui Dorel.

Ce intervenţii pot exista asupra unei echipe?

1. Teamworking – un grup de oameni apropiaţi de obicei (deşi nu întotdeauna) geografic unii de alţii interacţionează pe un anumit subiect. Ei pot avea întâlniri regulate şi pot fi implicaţi în rezolvarea unor probleme punctuale, dar acest tip de muncă nu presupune ca ei să se cunoască foarte bine unii pe alţii. Vorbim aici foarte clar despre munca în echipă, dar în nici un caz despre performanţă şi cu atât mai puţin despre înaltă performanţă. Este situaţia celor mai multe echipe de proiect, a  parlamentului unei ţări sau a echipelor naţionale în momentul schimbării de generaţie, aşa cum este echipa naţională de fotbal a României. Oare nu cumva avem aşteptări total nerealiste de la acest gen de “echipe”? Oare nu cumva ne dorim înaltă performanţă de la un grup de oameni care doar lucrează împreună?

2. Teambuilding – un grup de oameni este adus la un loc şi trebuie să lucreze împreună la un nivel de înţelegere mult mai profund. Este posibil ca ei să fi ajuns la acest nivel de-a lungul timpului, dar la fel de posibil este ca un manager să acţioneze în acest sens pentru a-i ajuta să interacţioneze la un nivel superior. Este ceea ce se încearcă să se construiască în cantonamentele echipelor naţionale sau în cadrul evenimentelor reale de teambuilding din companii. Dar oare este mereu, cu adevărat, nevoie de teambuilding? De ce este necesar teambuilding-ul pentru o echipă de vânzări dispersată geografic, cu targete individuale şi fără prea mari interacţiuni între membrii ei?

3. Team development / Team coaching – este un demers care ajută echipele să devină performante. Practic, este vorba despre echipe (în sensul bun al cuvântului) care lucrează împreună în aceeaşi formulă de o anumită perioadă de timp şi care au atins un anumit nivel de performanţă, dar nu şi potenţialul maxim. În aceste tipuri de interacţiuni se lucrează foarte profund la nivelul tiparelor-cheie de interacţiune şi se modelează un nou sistem al echipei, care poate genera performanţă net superioară. Este cel mai delicat tip de intervenţie. Echipa are deja o identitate destul de bine definită, un nivel de rezultate acceptabil, sisteme şi tipare de lucru deja bine conturate. De ce ar trebui să schimbăm ceva? Cum scoatem din echilibru această structură deja bine închegată? De ce să ne asumăm riscul? Întrebaţi-l pe Steve Jobs!

4. Team Time – este un termen general, utilizat pentru a descrie ce se întâmplă când oamenii se strâng împreună. Ce poveşti, istorisiri şi mituri din şi despre echipă se împărtăşesc? Care este climatul în cadrul echipei? Care este nivelul de energie? Eforturile, preocupările, discuţiile echipei sunt îndreptate în aceeaşi direcţie? Acest tip de demers este o carte deschisă a echipei. Pentru un observator pregătit şi competent poate spune o întreagă poveste. Acestea sunt momentele în care oamenii spun lucrurilor pe nume. Nu mai sunt într-un cadru formal, de ce nu s-ar simţi bine? De ce nu ar fi ei înşişi, de ce nu ar vorbi despre lucruri adevărate, mascate sub: ironie, sarcasm, tachinare, amuzament? Mergeţi cu echipa naţională de fotbal a României la cumpărături sau la celebrarea unei victorii. Ieşiţi împreună cu copilul şi prietenii lui în oraş. Doar din când în când. Nu exageraţi! În orice caz, când veţi deveni prea familiari, nu veţi mai putea vedea prea multe lucruri despre respectivul grup. Veţi deveni parte din sistem.

Am enumerat câteva dintre principalele acţiuni care însoţesc drumul unui grup către echipă şi al echipei către echipă de înaltă performanţă. Fiecare dintre ele are o anumită funcţiune: Teamwork-ul este bancul de lucru, Teambuilding-ul este trasul la şaibă, Team development-ul este mecanica fină cu micro-şurubelniţele, iar Team Time-ul este pauza de masă în care Dorel din reclamă îşi face numărul. Noroc bun!

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •