Doar prin poveşti ajungi la oameni

Doar prin poveşti ajungi la oameni

Ne este scris în ADN să fim interesaţi de poveşti, am crescut cu poveşti tocmai pentru că pictează o lume ideală, o lume spre care tindem, o lume animată şi emoţionantă, o lume care ne lărgeşte orizontul şi care ne activează creativitatea nativă.

În octombrie, am participat la conferinţa „The Brain Summit”, organizată la New York, despre neuroştiinţă în business – un subiect interesant pentru zona de training, de ceva timp încoace.

Un oraş şi feţele lui… album newyorkez

Nu mai fusesem la New York şi, printre altele, voiam neapărat să găsesc albumul „Humans Of New York” de Brandon Stanton (probabil că aţi auzit despre el sau îi sunteţi followers deja pe Facebook). Nimic fabulos despre acest album, poate doar ideea, foarte originală: Brandon, un simplu newyorkez pasionat de fotografie şi de New York, face instantanee prin oraş cu diverşi oameni.

Pe blogul său, fiecare fotografie este însoţită de un scurt episod din viaţa acelor oameni, indiferent dacă sunt profesori, avocaţi, imigranţi, oameni de afaceri, copii, cerşetori, vânzători ambulanţi etc. Blogul său şi apoi albumul scos au un succes nemaivăzut – albumul a ajuns #1 New York Times bestseller şi milioane de oameni îl urmăresc pe Facebook.

M-a fascinat şi pe mine acest album pentru că dezvăluie faţa umană a unei metropole. Deşi nu locuiesc în New York, mi-a plăcut modul în care a dezvăluit poveştile unor oameni pe care oricare dintre noi îi poate vedea în drum spre birou, spre casă, la restaurant sau la metrou. Scurtele fragmente în care ei îşi împărtăşesc din povestea de viaţă au făcut ca această idee să prindă atât de mult. Imaginile au căpătat viaţă, iar ei au devenit nişte personaje în propria poveste.

De ce vând poveştile?

M-a impresionat maniera în care el a reuşit să ne capteze atenţia şi să ne anime imaginaţia prin aceste poveşti vibrante. Aşa că am căutat motivul pentru care a avut atât succes, iar singura explicaţie care mi-a venit în minte este aceea că a legat foarte natural poveştile de pozele unor oameni, de altfel, comuni – oameni cu care privitorii/cititorii s-au identificat sau care i-au impresionat, emoţionat în vreun fel. Şi iată cum aceste poveşti simple de viaţă au vândut deja un milion de exemplare şi au lansat o tendinţă în marile oraşe. A apărut şi „Humans of Bucharest“ – puţin diferit de ideea originală, dar în acelaşi stil.

În marketing, se spune că „nimănui nu-i pasă de obiectivele tale de marketing, dar oricui îi place o poveste bună, care emoţionează”. Nu-i aşa că vi s-a întâmplat adesea să ascultaţi ceva pe TEDx minute în şir pentru că povestea reuşise să vă captiveze? Eu m-am surprins de câteva ori că am rămas să mă uit la un film după ce am văzut că era „inspirat dintr-o poveste reală”. În acele momente, mi-am dat seama că, într-adevăr, o poveste bună vinde foarte bine. Şi m-am întrebat de ce storytelling? Sau de ce acum?

Ei bine, cred că acum e cea mai bună perioadă, tocmai pentru că suntem bombardaţi cu informaţii, tocmai pentru că avem acces la atât de multe surse. Poveştile sunt cele care fac experienţele (de cumpărare, de inspiraţie, de schimbare) atât de puternice, încât ne ating emoţional şi ne împing la acţiune.

Cred însă că uităm de poveşti la un moment dat, atunci când realismul ni se pare mai atrăgător pentru dramatismul lui şi uităm, de fapt, că doar prin poveşti ajungem la oameni. În plus, am devenit mai sceptici la basme, ceea ce ne pune în dificultate atunci când noi înşine vrem să creăm vreunul.