Mai reușește educația universitară să pregătească oamenii pentru un loc de muncă?

Mai reuseste educatia universitara sa pregateasca oamenii pentru un loc de munca

Destul de des, auzim angajatori și lideri de afaceri, care se plâng de decalajul dintre ceea ce studenţii învață în facultate și ceea ce se așteaptă de fapt ca aceștia să știe pentru a fi pregătiți pentru un loc de muncă. Acest lucru este extrem de îngrijorător având în vedere numărul mare – și în continuă creștere – a absolvenților de universități: peste 40% în țările OECD* și aproape 50% în America.

Deși există o delimitare clară în ceea ce privește educația premium – rapoartele recente publicate de The Economist sugerează că ROI-ul unei diplome de facultate nu a fost niciodată mai mare pentru tineri – valoarea adăugată în urma unei diplome de facultate scade odată cu creșterea numărului de absolvenți. Acesta este motivul pentru care un absolvent de facultate își va crește veniturile cu peste 20% în Africa subsahariană (unde diplomele de absolvire sunt relativ rare), și doar cu 9% în Scandinavia (unde 40% dintre adulți au o diplomă de absolvire).

În același timp, deoarece diplomele de absolvire a universităţilor devin ceva obișnuit, recrutorii și angajatorii vor cere din ce în ce mai multe certificări, indiferent dacă acestea sunt într-adevăr necesare pentru un anumit loc de muncă. Așadar, în timp ce diplomele universitare pot duce în continuare la obţinerea unor locuri de muncă mai bine plătite, aceiași angajatori care oferă aceste locuri de muncă suferă ei înșiși – pe lângă tineri – prin limitarea numărului de candidați la absolvenți de studii universitare. Într-o perioadă de instabilitate constantă și de evoluție imprevizibilă a locurilor de muncă, este greu de contestat că dobândirea de cunoștințe asociată istoric cu o diplomă universitară este încă relevantă.

Există mai multe argumente bazate pe date, care pun la îndoială valoarea reală, și nu cea percepută, a unei diplome universitare. În primul rând, evaluările meta-analitice au stabilit de mult că acea corelație dintre nivelul de educație și performanța la locul de muncă este slabă. De fapt, cercetările arată că calificativele privind gradul de inteligență sunt un indicator mult mai bun al potențialului unui angajat pentru a ocupa cu succes un loc de muncă. Dacă ar fi să alegem între un candidat cu o diplomă universitară și un candidat cu un scor superior la un test de inteligență, ne-am putea aștepta ca acesta din urmă să depășească performanțele celuilalt în cele mai multe locuri de muncă, mai ales atunci când acele locuri de muncă necesită o gândire și învățare constante. Cursurile universitare indică cât de mult a studiat un candidat, dar performanța la un test de inteligență reflectă capacitatea sa reală de a învăța, de a analiza și de a gândi logic.

Diplomele uniersitare sunt, de asemenea, confundate cu clasa socială și joacă un rol în reducerea mobilității sociale și în amplificarea inegalităților. Multe universități selectează studenţi pe motive meritocratice, însă chiar și selecția bazată pe merit este combinată cu variabile care diminuează diversitatea solicitanților admiși. În multe societăți există un grad ridicat de cuplare asortativă bazată pe venit și pe clasă. În S.U.A., oamenii bogați au mai multe șanse să se căsătorească cu alți oameni bogați, iar familiile cu mai mulți bani își pot permite să plătească pentru școli, tutori, activităţi extrașcolare și alte privilegii care sporesc probabilitatea copilului lor de a avea acces la o educație de colegiu de elită. Aceasta, la rândul său, afectează întreaga traiectorie a viitorului copilului, inclusiv viitoarele perspective de carieră – oferind un avantaj clar unora dintre ei și un dezavantaj clar altora.

Citește și 7 semne că în 2019 vei deveni un lider bun