Articol de: Irina-Gabriela Buda, redactor
Dorinţa, impulsul şi nevoia de a iniţia sau a continua o acţiune pot fi, uneori, ca un drog: ne dau aripi. Absenţa acestui tip de puseu ne poate face să lâncezim, să fim pasivi, retraşi. Diferenţa dintre cele două atitudini o face (auto)motivarea.
Cuvântul „motivaţie” îşi are originile în limba latină şi vine de la verbul „a mişca”. Nu trebuie să ne mire faptul că se înrudeşte, din perspectiva originii, cu substantivul „emoţie”. Aceasta pentru că a fi motivat înseamnă a te situa într-o perspectivă afectivă şi nu raţională. Termenul desemnează, astfel, o stare subiectivă care poate sau nu însoţi un demers de deliberare. Putem, cu alte cuvinte, face alegeri în urma unei analize sau din impuls. În ambele cazuri, ceea ce ne îndeamnă şi ne determină să acţionăm este motivaţia: suntem înclinaţi, orientaţi să acţionăm într-o anumită direcţie, având diferite temeiuri, pe perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp.
Astfel, motivaţia este, spus mai pretenţios, un proces care determină, controlează şi susţine un anumit impuls. Acest lucru, depinde, desigur, de mai multe criterii, care diferă de la o persoană la alta. În procesul decizional, fiecare dintre noi este influenţat de anumite valori, tendinţe personale, influenţe culturale, opţiuni de viaţă. Ele ne însoţesc, implicit sau explicit, hotărârile şi acţiunile.
Criteriile motivării
În funcţie de sursa ei, motivaţia poate fi extrinsecă şi intrinsecă. Cele două nu se exclud însă, dat fiind că un element poate fi de ambele feluri simultan. Cea extrinsecă se referă la surse externe care ne impulsionează să acţionăm. Ne putem dori, de pildă, să lucrăm pe o anumită poziţie într-o organizaţie pentru că un criteriu fundamental pentru noi este salariul. Dacă vrem, însă, aceeaşi poziţie pentru că ne oferă şansa să practicăm meseria care ne pasionează cu adevărat, motivaţia noastră este intrinsecă, avându-şi originea în straturile noastre interioare mentale profunde. Pe de altă parte, e posibil ca şi acestea să fie direct legate de ceea ce se poate considera o motivare exterioară (este cazul în care visul nostru este să avem un salariu cu cinci zerouri şi coincidenţa face să îl şi primim).
