Articol de: Irina-Gabriela Buda, redactor
Satisfacţia este necesară, dar nu şi suficientă
Motivaţia intrinsecă nu poate fi identificată cu plăcerea, deşi am putea crede asta. De pildă, toate acţiunile şi alegerile noastre de carieră pot fi determinate de faptul că dorim să ocupăm o poziţie de top manager în organizaţia în care activăm cu succes de multă vreme. Dacă suntem întrebaţi care este explicaţia pentru opţiunea noastră, cel mai natural răspuns care ne vine în minte este „pentru că ne place”. Pe de altă parte, însă, există un argument împotriva identificării motivaţiei cu plăcerea: dacă faptul în sine de a ne plăcea o acţiune este totuna cu elementul motivator, atunci nu ne-am opri, în principiu, niciodată, de la a o face. Nu am ajunge niciodată la saţietate. Contraargumentul ar fi, aşadar, repetarea la infinit a acţiunii, fără o altă finalitate. Este, prin urmare, adevărat că motivaţiile noastre, cu deosebire cele intrinseci, sunt însoţite de plăcere, dar acest lucru nu înseamnă că sunt reductibile la ea.
Neuroştiinţa are o explicaţie privind cauzele fizice ale prezenţei plăcerii în mecanismul motivaţional. Dopamina este un neurotransmiţător, adică o substanţă chimică responsabilă cu circularea informaţiei la nivel neuronal. Ea este implicată, printre altele, în mecansimul de recompensă, atât la nivelul de expectativă a ei, cât şi la cel de confirmare. Dopamina este corelată cu sentimentul de plăcere. Suntem motivaţi înspre o acţiune pentru că ne place sau estimăm că ne va aduce satisfacţie.
Tipuri de motivaţie
David McClelland, un mentor al lui Daniel Goleman, vorbeşte în termeni de nevoie despre ceea ce consideră a fi cei trei factori motivaţionali esenţiali care stau la baza acţiunilor noastre:
- nevoia de putere – ne dorim să avem autonomie, influenţă, impact, asupra celor din jur. Această tendinţă se poate manifesta în sens narcisic: este vorba despre noi şi modul în care ne reflectăm în ochii celor din jur şi îi dominăm. Ea poate lua, însă, şi forme frumoase, generoase: putem alege să avem influenţă prin proiecte transpersonale, care să aducă bine celor din jur. O astfel de motivaţie ne poate determina să ne dorim o poziţie de leadership (de care putem profita într-un fel sau în celălalt);
- nevoia de afiliere – ne dorim colaborare, socializare, incluziune într-un grup. Vrem să fim alături de persoane cu care împărtăşim valori şi scopuri comune. O astfel de motivaţie este specifică celor care se simt bine când sunt cooptaţi în cadrul unei echipe de lucru;
- nevoia de împlinire – ne dorim să ne actualizăm potenţialul, să ne ducem la bun sfârşit proiectele, să ne realizăm visele. Această din urmă motivaţie le poate include, desigur, pe celelalte două. Din punct de vedere strict profesional însă, ea se manifestă intens atunci când scopul nostru este să avem o carieră vocaţională, să facem ceea ce ne place şi ne reprezintă cu adevărat.
TABEL (după tipurile de motivaţie)
| Nivelurile/tipurile de complexitate a motivaţiei | ||
| Instinctuală | Motivaţia este privită ca un impuls rezultat la predeterminarea biologică | Mâncăm pentru că avem în mod natural nevoia de a face acest lucru |
| Homeostatică | Motivaţia are ca scop reducerea stării de nevoie prin satisfacţie | Tremurăm, când ne este frig, ca răspuns corporal al necesităţii de reglare a temperaturii corporale normale |
| De intensitate („arousal”) | Motivaţia înseamnă, dimpotrivă, urmărirea creşterii intensităţii stimulilor | Ne aruncăm cu paraşuta de la o înălţime cât mai mare ca să mărim senzaţia de satifacţie odată cu repetarea acţiunii |
| De provocare („incentive”) | Motivaţia ţine de convingeri | Cumpărăm un anumit tip de suc pentru că reclama la acest produs ne-a determinat să credem că avem nevoie de calităţile acestuia, oricare ar fi ele (ex:. are vitamine) |
| De autodeterminare | Motivaţia depinde de posibilitatea de a controla şi influenţa o acţiune, un context | Alegem să urcăm în ierarhia organizaţiei din care facem parte pentru că ne dorim autonomie, libertate şi posibilitatea de a conduce un proiect |
| De autoactualizare | Motivaţia este legată de ideea de autoîmplinire, autodezvoltare | Facem o călătorie în jurul lumii pentru că acest lucru ne va ajuta să ne autodezvoltăm personal prin provocările pe care le presupune o astfel de decizie |
