Joaca de-a adultul și filozofia libertății

Puține sunt lucrurile foarte valoroase care să fie recunoscute imediat, ca atare. Curentele filozofice, atitudinile provocatoare, ideile mărețe, cu cât au fost mai revoluționare, cu atât au avut o perioadă mai lungă de aşteptat până să atingă masa critică. Ghandi spunea: “Mai întâi te ignoră, apoi râd de tine, apoi se luptă cu tine și abia apoi, învingi.”

John Christensen a vizitat în 1997 piața de pește din Seattle și a remarcat că muncitorii de acolo se străduiau să le creeze experiențe de neuitat clienților. Vânzătorii se distrau aruncând cu pești și se concentrau pe a întreține o atmosferă incendiară, în ciuda temperaturii scăzute. Clienții râdeau și se distrau împreună cu ei. Toate aceste elemente au fost baza filozofiei FISH!, care poate fi foarte simplu rezumată în patru componente esențiale:

  • Alegerea atitudinii – Sigur că există și multe elemente neplăcute, dar vânzătorii preferă să se concentreze pe ceea ce le face munca mai plăcută, pe interacțiunea dintre ei şi clienţi și pe ceea ce pot face pentru și alături de aceştia. În cazul pieței de pește din Seattle, aspectele pozitive erau cele care contau mai mult: echipa, bucuria, senzația de a bucura pe alții valorau mai mult decât ora de trezire dimineața, decât gheața și frigul, decât mizeria și mirosul de pește.
  • Amuzament și distracție – Peștii sunt aruncați de la un vânzător la altul. Uneori, clienții trec în spatele tejghelei și se postează la prindere. Râsetele și voia bună fac parte integrantă din muncă.
  • A face cuiva ziua mai bună – Uneori, ne dăm seama că suntem mult prea absorbiți de propria noastră persoană și pierdem șansa de a bucura pe cineva. Dacă am reuşi să ne schimbăm, odată cu bucuria respectivă ar veni și recunoștința celor pe care i-am surprinde în mod plăcut, ceea ce ne-ar face, de fapt, pe noi să ne simțim mai bine. Tocmai acest lucru surprinde atât de bine filozofia FISH!: te poți bucura făcând cuiva o bucurie.
  • A fi prezent – Condiția pentru a putea reacționa alături de ceilalți și pentru a ne putea bucura cu adevărat este să fim prezenți în propria noastră viață și experiență. Vânzătorii de pește sunt activi și alerți în fiecare moment.

Materialele pe care le-a creat și le-a pus în circulaţie John Christensen și colaboratorii săi, prin ChartHouseLearning, au fost extrem de provocatoare pentru vremurile acelea și au fost intens combătute, în special pentru elementul ”joacă”. Toată lumea vorbea la vremea respectivă despre ”management by objectives” și se trezise cineva să vorbească despre cum să ne jucăm la muncă. Și mai avea şi pretenția de a fi luat în serios! Pentru că, de cele mai multe ori, avem tendința de a respinge ceva nou, cele mai multe dintre comentariile împotriva FISH! erau de genul: ”Nu se poate, pentru că nu avem timp, nu avem cu ce, nu avem cu cine, nu ne lasă, nu putem, nu…” Îmi aduc și eu aminte de discuțiile pe care le purtam atunci când prezentam în seminarii materialele FISH!:

  • cum o să aruncăm cu pești?
  • dacă am lucra într-o frizerie, ce am face, am arunca cu păr?
  • cine ne dă voie să ne jucăm?
  • cum ne-ar privi clienții dacă ne-am apuca să ne jucăm?

Ideile lui Christensen puteau fi prea revoluționare pentru vremea aceea, dar ceea ce părea a fi atunci doar o intuiție foarte bună a fost confirmat ulterior de către numeroase studii. Martin Seligman, Mihály Csíkszentmihályi, Barbara Fredickson sunt doar câțiva dintre cei care au pus bazele psihologiei pozitive. Dacă adăugăm filozofiei FISH! nevoia de sens, nevoia de a contribui la binele superior și concentrarea pe rezultate, lucruri esențiale pentru creșterea stării de bine sau a fericirii subiective, avem toate ingredientele pentru o teorie de succes. Din păcate, la vremea respectivă, filozofia FISH! a părut superficială. Cu toate acestea, au fost foarte numeroși cei care au crezut încă de pe atunci în ea.

Să analizăm cele patru componente ale filozofiei FISH!:

– Alegerea atitudinii

Între stimulul pe care îl primim și răspunsul pe care îl dăm se află un spațiu foarte important. Este spațiul în care se află alegerea noastră. Chiar dacă e vorba despre fracțiuni de secundă, de cele mai multe ori, acolo, în acel spațiu foarte aglomerat, stă puterea noastră de a fi stăpâni pe viața noastră. Acolo se află întrega noastră libertate. Sigur că poate fi și puțin neplăcut să ne asumăm tot ceea ce facem: ar trebui să înlocuim ”m-ai enervat” cu ”m-am enervat”, ”m-ai provocat”, ”m-ai speriat” cu formulări în care să ne asumăm complet responsabilitatea emoțiilor și reacțiilor noastre.

Citeşte şi Vă rog, nu mă bruscaţi!

Între pasivitate și agresivitate, mai există o variantă mult mai eficientă pentru construirea de relații de bună calitate, iar aceasta este asertivitatea. Chiar dacă nu are o definiție foarte clară în limba română, fiind un cuvânt asimilat, putem înțelege prin asertivitate capacitatea de a transmite foarte clar un mesaj care să exprime cu adevărat ceea ce simțim, ce dorim, ce avem nevoie sau ce ne deranjează, ținând cont de celălalt, respectându-l și formulând doar faptele, astfel încât să nu rănim. Este o mare responsabilitate și un mare curaj să fim asertivi, dar o astfel de atitudine conduce la relații mai clare, mai oneste și mai productive.

Să ne întoarcem puțin la acel spațiu în care se află alegerea noastră. Este destul de aglomerat, după cum spuneam, și în el se află: valori, conștiință, imaginație, automatisme, voință, motivație. Viktor Frankl spunea: ”Totul îi poate fi luat omului, mai puțin un lucru: ultima dintre libertăți – aceea de a-și alege atitudinea în anume circumstanțe, de a-și alege propriul mod de a fi.”

Libertatea vine la pachet cu responsabilitatea, oricât de puțin confortabil ar fi. Sigur că putem da vina pe societate, pe ratele la bancă, pe disfuncționalități, dar o astfel de atitudine ne face și mai mult rău. Dacă e dificil să fii liber și responsabil, e cu atât mai greu și mai grav să credem că nu avem încotro. Un astfel de mecanism este extrem de toxic pentru sănătatea și starea noastră de bine. Nemulțumirea constantă ne face rău  nouă înșine și transmite aceeași stare negativă și celor cu care relaționăm.

Atitudinea pe care o avem la muncă, față de muncă și față de propriii noștri colegi sau clienți este cea care contează. Iar aceasta este o alegere permanentă. Putem alege să ne concentrăm pe ceea ce nu ne convine sau putem alege să facem ce este mai bine în condițiile date. Putem alege să ne plângem de ceea ce nu putem schimba sau putem alege să acționăm.

Joaca. Amuzament și distracție

Ei bine, de aici a pornit contestația filozofiei FISH! Noi suntem oameni serioși și nu ne jucăm. În nici un caz nu avem voie și nici nevoie să facem asta în timpul programului. Doar că joaca este o modalitate foarte sănătoasă de interacțiune. Și nu spune nimeni că trebuie să ne jucăm într-una, dar este extrem de important să ne mai și amuzăm din când în când. Și foarte sănătos. Dr. Stuart Brown a publicat în 2010 ”Jocul. Cum ne modelează acesta creierul, cum ne deschide imaginația și cum ne revigorează sufletul”. În acest volum, după ce a analizat în detaliu peste 6.000 de cazuri, descrie cât de benefic poate fi să ne jucăm, din când în când. Cu o singură condiție: să ne jucăm fără nici un obiectiv, doar de dragul jocului, pentru că atunci vom avea cele mai mari beneficii.

Citeşte şi Cum să recrutezi prin joacă

Emoțiile care ne conduc în timpul ”jocului” sunt curiozitatea și explorarea, iar angrenarea în ”joacă” sau ”din joacă” ne face să trăim bucurie alături de ceilalți, să devenim mai creativi ulterior și să ne crească starea de bine.

În momentul în care alegem să ”ne jucăm” pentru cinci sau zece minute, decidem să ne bucurăm de noi înșine și de ceilalți. Ne crește gradul de conectare și se îmbunătățesc relațiile. Ce dacă ne distrăm spunând o glumă bună!? Ce dacă suntem, măcar din când în când, mai ”jucăuși”?

Cel mai tare episod de ”joacă” a fost acela în care ne-am bătut cu pistoale cu apă. Mi-e greu să nu povestesc despre asta. A fost un moment unic, nu l-am mai repetat (deși ar fi fost foarte bine dacă am fi făcut-o).  Câteva colege cumpăraseră pistoale cu apă pentru copiii lor. Aveam vreo patru arme, dintre acelea cu rezervoarele foarte mari. Am furat jucăriile, le-am umplut cu apă și ne-am alergat pe coridor și în birouri. Rareori am trăit ceva mai distractiv… la birou. Și da, după jumătate de oră, ne-am întors la masa de lucru, cu o energie pozitivă foarte mare și cu un zâmbet care mai durează și acum.

A face cuiva ziua mai bună

Eram într-o dimineață la micul dejun la un hotel, urma să țin un seminar. Colega cu care eram dezaproba comportamentul meu față de ospătărița obosită și acră: ”Nu o vezi cum se poartă cu noi? Tu ai fost cea care a salutat-o prima și era datoria ei. De ce îi zâmbești în continuare?”. ”Draga mea, i-am zis, eu am o zi minunată și m-aș bucura să o văd surâzând. Dacă nu va reuși să îmi zâmbească mie, poate că va face asta cu următorul client.”

Filozofia FISH! are, din nou, legătură cu psihologia pozitivă. În momentul în care oferim cuiva un zâmbet, un compliment sincer, îi aducem la cunoștință că l-am observat ca om, ca pe o altă ființă umană pe care o respectăm și de care ne pasă. E un act de generozitate – cu condiția să nu așteptăm nimic în schimb. Există posibilitatea ca ceea ce dăruim să fie dat mai departe, din recunoștință.

Citeşte şi Dă un impuls nivelului tău de fericire cu un simplu „mulțumesc”!

Putem face ziua mai bună colegilor noștri, clienților noștri sau celor cu care ne întâlnim întâmplător. Cu siguranță, în cazul în care suntem generoși, cel puțin ziua noastră va fi mult mai bună.

– A fi prezent

Este o problemă din ce în ce mai mare capacitatea de a fi atent la ceva mai mult de un minut. Am observat recent că unii dintre noi au deseori dificultăți în a citi un text mai lung de o pagină. Uneori, suntem atât de obosiți, încât este de mirare că am ajuns și noi până la a doua pagină.

Condiția necesară și suficientă pentru ca toate celelelalte componente ale filozofiei FISH! să se poată manifesta ține de capacitatea noastră de a ne concentra atenția în mod intenționat pe activitatea pe care o desfășurăm. Ține de capacitatea noastră de a fi obervatori pentru noi înșine. Din acest moment de prezență și de obsevație vine posibilitatea alegerii unei anumite atitudini. Tot de prezență ține și capacitatea de a ne juca, de a fi acolo împreună cu ceilalți. Tot de observație și de atenție ține și șansa pe care o avem de a face cuiva ziua mai bună. Pentru a dărui este nevoie să fim prezenți alături de ceilalți.

În încheiere, o singură concluzie se impune: indiferent ce nume i-am da, indiferent cărei filozofii am spune că îi suntem adepți, adevărul este că doar atunci când știm care este sensul și contribuția noastră și care ne sunt rezultatele, când putem comunica autentic cu cei din jur, când ne bucurăm, când știm că suntem liberi să ne alegem atitudinea, când suntem generoși și recunoscători, atunci și doar atunci …

(Foto: Ryan McGuire, www.gratisography.com)