Marius Barbu, Business Development Manager Hart Consulting, spune, la rândul său, că în primul rând, un candidat la 30-40 de ani ar trebui să poată să îşi facă o radiografie personală a capabilităţilor profesionale, a competenţelor pe care le are şi care pot fi transferabile şi în alte domenii de activitate, mai ales cele active.
“În al doilea rând, ar trebui să culeagă informaţii despre piaţa forţei de muncă şi să apeleze la specialişti din domeniul recrutării şi consilierii în carieră. În al treilea rând, ar trebui să înţeleagă ce competenţe se cer în piaţa forţei de muncă şi se pot antrena şi pe care nu le au încă”, continuă Marius Barbu.
Floriana Enescu, Managing Drector Qualia, consideră că reorientarea profesională la 30-40 de ani este mai dificilă, din multe motive.
“Un motiv important este că, pe o poziţie de entry level salariul este mult mai mic, iar o persoană ajunsă la un anumit nivel are, pe lângă salariul mai mare, și cheltuieli mai mari. Probabil că cel mai uşor ar fi să se orienteze către o carieră conexă cu cea pe care o are”, explică Floriana Enescu. În opinia sa, principala barieră în schimbarea profesiei la 40 de ani este cea financiară, un candidat cu experienţă având un venit financiar considerabil mai mare decât un entry level.
“O altă problemă ar fi convingerea unui potenţial angajator că vom avea rezultate şi într-o carieră nouă. Cred că, aşa cum spuneam, transmitem imaginea pe care o avem despre noi înşine, indiferent dacă suntem sau nu conştienţi. De aceea, primul pas este construirea imaginii pe care o avem despre noi”, conchide Floriana Enescu.
Citeşte şi De ce sunt excluşi din câmpul muncii candidaţii de peste 40 de ani?
