2. Care-i cea mai mare slăbiciune a ta?
Inițial, această întrebare nu se dorea să fie una care să pună pe gânduri candidatul. În fapt, un mod mai direct prin care angajatorul ar putea întreba acest lucru ar fi: „Ești conștient asupra zonelor pe care vrei să le îmbunătățești? Preferăm să angajăm oameni care își cunosc propriile capacități și mereu vor să se autodepășească”.
La această întrebare, alege o slăbiciune reală, fie că e vorba despre greutatea de a delega, fie despre atenția la detalii, și integrează această slăbiciune în trecut. Vorbește despre pași concreți pe care i-ai făcut pentru a depăși respectiva slăbiciune și arată, prin exemple concrete, felul în care ai progresat. Pune accent pe faptul că încă lucrezi la depășirea respectivei slăbiciuni și că, în ultimii ani, ai făcut progrese considerabile în ceea ce-o privește. Exemplu:
„Când am intrat la facultate mă descurcam îngrozitor la vorbitul în public. Știam că este ceva ce trebuie să depășesc, așa că mi-am promis mie însumi să înving această frică. Pentru a face acest lucru, am început să vorbesc în grupuri mici. Apoi, am făcut un pas în față și am susținut un discurs în fața clasei. Acum, chiar dacă nu-mi vine natural, cred că am făcut câteva progrese semnificative în această privință. De fapt, am participat recent la o conferință studențească unde am vorbit în fața unei audiențe de peste 100 de persoane”.
Nu e rău, așa-i? Numai nu vă alegeți ca punct slab „vorbitul în public”, deoarece majoritatea candidaților spun că au această slăbiciune.
