Articol de: Călin Cavaleru, Managing Partner, HTDI Consult
A trecut ceva vreme de când conducătorii de companii ceva mai vioi, deciși să-și atingă obiectivele, fără să petreacă 14 ore din 24 la serviciu, au priceput că o poveste bine spusă vinde.
Așa au apărut mesajele care nu mai sunt doar strigături în deșert, ci care chiar reușesc să convingă publicul că poate folosi cu încredere serviciile despre care se vorbește, pentru că ele îi rezolvă eficient problemele arzătoare, pe bune.
Echipele de vânzări au primit, sub diverse forme, materiale de suport mai puțin aride, cum ar fi o prezentare scurtă cu o grafică atrăgătoare, filme care explică felul în care se utilizează produsele, oferte pe care prospecții le pot înțelege.
Departamentele de suport au simțit imediat că oportunitatea asta li se potrivește și lor. Șefi de la HR aflați mai aproape de business, au mirosit că-și pot simplifica semnificativ procesul de recrutare dacă au un brand de angajator coerent.
Apoi, au văzut că merge uns să torni conținut peste procesul de inducție pentru că poți transmite mai bine concepte, cunoștințe, valori, credințe, lecții învățate din precedentele, mai mult sau mai puțin fericite.
Unii dintre ei și-au creat singuri poveștile necesare, alții au apelat la departamentele de marketing. În ambele cazuri, treaba a mers greu, a durat extrem de mult, iar rezultatele au fost, adesea, neconvingătoare. Dar oamenii au insistat.
Au înțeles din greșelile făcute că obținerea unui conținut de calitate cere colaborare, oameni pricepuți care pot dedica destul timp acestei activități fără să fie presați de alte „bălării”, monitorizarea atentă a proiectelor în desfășurare, supervizare și feedback rapid. Au constatat, prin încercări repetate, că efortul de a închega povești interesante, cu potențial de conversie, nu este o glumă, ci un full-time job. Și-au dat seama că au nevoie de un “șef la conținut” care să conștientizeze importanța strategică a storytelling-ului și a utilizării eficiente a canalelor de distribuție interne sau externe. Să strângă rândurile, să încurajeze creativitatea să utilizeze eficient resursele.
CEO-ul vizionar știe deja că poate folosi în comunicare cantități oricât de mari de conținut propriu, proaspăt, altfel decât al competitorilor, care să convingă publicul intern și extern să adere cu entuziasm la comunitatea de admiratori zgomotoși ai mărcii.
Se întreabă doar cine ar fi normal să-i furnizeze acest conținut. Bâjbâie între a-l cere ba de la agenția de publicitate, ba de la firma de PR, ba de la partenerul de marketing digital. Îi încearcă pe toți, pe rând, în diverse combinații sau la grămadă, dar tot nu iese ceea ce-și dorește.
