Articol de: Mihaela Mateescu, de profesie – călător
Sub sigla “SG 50”, întreg anul 2015 a fost marcat de evenimente dedicate sărbătoririi a 50 de ani de independență a orașului Singapore. Cu greu asociezi imaginea plantațiilor de arbori de cauciuc, de acum vreo 200 de ani, cu pulsarul neostenit de astăzi.
Orașul-stat e obișnuit cu superlativele: “Easiest place to do business” sau “Best investment potential” sunt elogiile rostite cu obstinație în ultima decadă. Cea de-a doua “ cea mai competitivă țară a lumii”, al treilea centru de prelucrare și comercializare a petrolului, al doilea port de containere sau numărul patru în ierarhia piețelor financiare, Singapore este un oraș global.
Opus noțiunii de mega-city, care ar defini o aglomerare citadină în continuă agregare, global-city, alături de toate atributelele economice, bancare, comerciale, imobiliare sau bursiere, reprezintă modelul deja verificat de calitate a vieții, educație, cultură, speranță de viață, îngrijire a sănătății sau siguranță personală. Toate acestea, reunite sub denumirea generică de “human development index”, plasează Singapore pe primul loc în Asia și top 5 pe mapamond.
Și de parcă nu ar fi destul, lista poate continua: “hub” mondial pentru turismul medical, sediul unor branduri de renume internațional – Singapore Airlines, Port of Singapore sau Changi Airport –, orașul cu cei mai mulți milionari, cea de-a șasea destinație turistică a lumii etc., etc. Rating-ul de triplu A nu se câștigă așa de usor, iar menținerea lui impune reguli de piață și viață care au intrat adânc în sistemul neurologic al orașului.
Sigur că turistul obișnuit nu pleacă în bagaj cu astfel de statistici, dar nu are nici o șansă să nu observe cu ochiul liber ordinea, rigoarea, disciplina sau curățenia care domnesc, firești, la tot pasul. Într-un oraș în care ești amendat pentru orice încălcare de reguli, civilizația devine obligatoriu plăcută, iar politețea este a doua natură. Pendulând între utopie și SF, Singapore este, în prezent, un ideal de aplicare a celor mai înalte standarde de viață și aspirație citadină.
Dincolo de freamătul din aeroport, cartierul bancar sau danele petroliere, există orașul istoric.
Cu 75% cetățeni de etnie chineză – din cei aproximativ cinci milioane de locuitori – cartierul chinezesc devine oprire obligatorie. De la templele bogat decorate la tarabele pline de măști sau porțelanuri, de la mâncărurile apetisante din piețe până la farmaciile cu remedii naturiste, recunoscute de mii de ani, China Town este un univers aparte, plin de viață, culoare și voci.
În Cartierul Indian, e agitație mare, specifică sărbătorilor hindu care se apropie: se vând și se cumpără ofrande florale, bețișoare aromate, mătăsuri ușoare, dulciuri înecate în siropuri grele, condimente cu miros înțepător. Bărbați, dar mai ales femei, târguiesc de zor, negociind energic. Doar un grup de preșcolari, în simpatice uniforme bleu, pare să iasă din vacarm și să se bucure de întâlnirea cu mistrețul nostru de pluș.
Orhideele Grădinii Botanice nu sunt în floare, așa că, toropiți de soare și căldură, ne continuăm plimbarea de la înălțimea autobuzului turistic: Orchard Road se desfășoară sub privirile noastre – turiști de toate neamurile verifică oferta de Crăciun în Mall-urile de lux –, Cartierul diplomatic – elegant și prețios, la fel și Raffles Hotel, cu aerul său colonial și exclusivist…
Pe după-amiază, nimic mai potrivit decât o plimbare prin Grădinile de la Marina Bay Sands. Combinație reușită de parc, ștrand, zonă de agrement și informare culturală, Grădinile oferă oricui o oază de bună-dispoziție și relaxare.
Iar la final – de periplu asiatic – o ultimă ieșire în promenada marină a golfului.
Aglomerație, vacarm plăcut, baloane pe apă, călugări budiști, brazi de Crăciun, selfie-uri, maratoniști, Louis Vuitton, hipopotami multicolori, vaporașe, tobe și saxofoane, copii cu înghețate sau înghețate cu copii, artificii, miros de satay…
Singlish – amestecul colocvial de engleză, cantoneză și malay – răzbate peste tot. Și totuși, o voce mioritică ne trezește la realitate: “Lasă dragă, ca și la noi la Slobozia a fost frumos de Revelion”.
Până la urmă, lumea largă este doar un sat… global!
(Foto: arhiva Mihaelei Mateescu)
De același autor: Cambodgia – farmecul istoriei, La pas, prin Vietnamul de Nord (I)
