Articol de: Irina-Gabriela Buda, redactor
Viaţa de acasă şi cea de la muncă se influenţează una pe cealaltă. Un manager eficient este bine să fie conştient de acest lucru şi să amenajeze condiţiile de lucru ale angajaţilor în funcţie de sfera vieţii lor de familie.
Una dintre temele centrale ale analizei raportului dintre muncă şi viaţa privată (work-life balance) o reprezintă modul în care îmbinăm sfera familială cu cea profesională. Astăzi, acest lucru ni se pare cât se poate de firesc. Aceasta pentru că, în societatea modernă, ambii parteneri sunt, adesea, implicaţi atât în sfera profesională, cât şi în treburile de acasă. În aceste condiţii, e firesc să ne întrebăm – şi cei mai mulţi dintre noi o şi facem – cum mai găsim timp şi găsim energie pentru a ne dedica ambelor laturi ale unei vieţi împlinite? Cum ne afectează problemele căminului capacitatea de a fi buni profesionişti? Şi, pe de altă parte, în ce măsură stresul de la muncă se revarsă în sfera privată?
Puţină istorie
Relaţia dintre familie şi carieră a cunoscut transformări de-a lungul timpului, o dată cu schimbările sociale şi cele de valori.
În epoca industrială, cele două sfere nu comunicau. Angajatorii porneau de la premisa că lucrătorul trebuie să se concentreze pe îndatoririle sale, să fie loial şi să lase grijile familiale acasă. Ideea reprimării acestora nu era, desigur, fericită: emoţiile nu se pot controla din buton, astfel că demersul era, mai degrabă, inutil şi contraproductiv.
După Cel de al 2-lea Război Mondial, separarea între carieră şi familie a continuat. O dată cu fenomenul „baby boom”, rolul tradiţional al femeii casnice a fost idealizat şi accentuat. Ei i-a fost reconfirmat, aşadar, statutul de protector şi administrator al universului familiei, în timp ce bărbatul era concentrat pe imperativele de carieră şi financiare.
În anii ’60 însă, odată cu revoluţia culturală şi socială, tot mai multe femei au început să investească în profesie. Cu ambii parteneri implicaţi în mediul organizaţional, s-a pus întrebarea dacă familia – ca unitate socială fundamentală – nu riscă să ajungă la disoluţie.
Astăzi, managerii recunosc – sau este de dorit să o facă – cât este de important să ia în considerare relaţia dintre cele două sfere.
Modele de cercetare
Raportul dintre viaţa profesională şi cea de familie poate fi studiat din mai multe perspective, după cum arată cercetătoarele Esther Ngan-Ling Chow şi Catherine White Berheide.
Prima perspectivă este cea a excluderii reciproce. Sfera familială şi cea a carierei nu interacţionează, graniţele dintre cele două fiind bine trasate. Cea dintâi este, eventual, în grija exclusivă a femeii care este soţie şi mamă, argumentul rolurilor de gen fiind de ordin biologic şi cultural.
Cea de-a doua reprezintă modelul „vărsării” (spillover effect). Acesta asumă existenţa unui raport între viaţa profesională şi cea de familie, însă pune accentul, mai degrabă, pe influenţa celei dintâi asupra celei din urmă.
În sfârşit, al treilea model este cel al interacţiunii reciproce. Este recunoscut, astfel, faptul că nu doar lucrul în mediul organizaţional are efecte asupra universului familiei, ci şi invers. Cele două părţi ale vieţii noastre îşi lasă amprenta una asupra celeilalte.
