Articol de: Ciprian Apetrei, consultant
Premisa acestui articol este că analiza asemănărilor dintre comportamentul de lider şi de trainer este utilă în lămurirea legăturilor corecte şi profitabile dintre aceştia din urmă şi cei pe care îi afectează: adeptul şi, respectiv, participantul la o formă de instruire.
Liderul are viziune, datorată unei cunoaşteri superioare adepţilor săi, care îl urmează pentru că acesta dezvoltă o tensiune creatoare cu una sau mai multe dintre nevoile lor, în cadrul unui sistem comun de valori. Obţinerea acesteia este rezultatul unui efort susţinut, care îşi va găsi recunoaşterea doar în momentul adoptării ei de către adepţi. Din perspectiva acestora aderarea responsabilă la viziunea liderului este condiţionată de conştientizarea unor nevoi neîmplinite şi de încrederea în posibilitatea îmbunatăţirii propriei vieţi în urma relaţiei cu liderul. Pe de altă parte, în plan profesional, parcurgerea unui training de calitate, ca şi a altor forme de educaţie profesională, îşi află împlinirea în schimbările pozitive în activiteatea curentă, cu impact în dezvoltarea personală şi profesională. În cazul unei investiţii bine intenţionate în training, dar fără rezultatele aseptate, o analiză a relaţiei trainer/participant folosind modelul relaţiei lider/adept este revelatoare.
Ce nu spune filozofia despre leadership si traning
În mitul peşterii din dialogul „Republica” Platon ilustrează următoarea situaţie:
Iniţial oamenii legaţi, aflaţi într-o peşteră, consideră că umbrele reflectate de focul care arde lângă ei sunt obiecte reale (aşa cum par să fie). În acest moment ei sunt vulnerabili în faţa celui care manipulează acest foc.
Întâlnim aici situaţia liderului lipsit de comportament etic, ai căror adepţi îl urmează fără să pună la îndoială intenţiile acestuia. În acest moment există riscul a două pericole majore: liderul poate fi condescendent, poate intra în paradigma „farului călăuzitor” care se îndură să lumineze o masă amorfă de ignoranţi. Sau poate să profite de plusul lui de cunoaştere şi de încrederea adepţilor pentru a-i manipula, promiţând satisfacerea unor nevoi şi conducând grupul spre o destinaţie doar de el ştiută.În domeniul educaţiei profesionale avem postura magistrului, care le cere învăţăceilor obedienţa totală în faţa sa, pe motivul diferenţei de statut care poate conduce participanţii spre însuşirea unor concepte şi practici care nu le sunt folositoare, deşi sunt prezentate ca atare. Întâlnim câteodată în această manieră sesiunile de management al schimbării, care nu pregătesc participanţii către tranformarile reale din organizaţie ci le induc nişte premise prin care aceştia să accepte fără prea multe obiecţii schimbările cunoscute doar în cercul restrâns al managerilor de top. Rezultatul dorit este anularea conştiinţei de sine şi tratarea adepţilor/participanţilor ca o masă relativ uniformă.
În cea de a doua etapă unul dintre prizonieri se eliberează de lanţuri şi, astfel, vede obiectele, nu umbrele lor, depăşind nivelul aparenţei.Astfel, fostul prizonier a devenit o persoană care şi-a depăşit condiţia obişnuită, dobândind o viziune inaccesibilă în perioada petrecută în prizonierat. Apoi el este scos din peşteră la lumina soarelui. În acest moment el are viziunea unei alte realităţi, a unei existenţe în lumină şi libertate, imaginea adevărului şi cunoştinţa drumului către acesta. El poate deveni acum un lider pentru ceilalţi.
În plan educaţional aceasta este partea cea mai fertilă din punct de vedere individual. Este opţiunea de a nu ne mulţumi cu ceea ce este deja dat/predat, ci de a merge singuri pe drumul (auto)instrurii.
În a patra etapă fostul prizonier se întoarce în peşteră pentru a împărtăşi noua sa viziune despre lume şi viaţă. El povesteşte celorlalţi despre lucrurile descoperite afară, încercând să îi determine să îl urmeze. Acesta este momentul în care ceilalţi prizonieri aleg dacă sa il urmeze pentru a descoperi ei înşişi viaţa sub lumina soarelui. Altfel spus, ceilalţi aleg între a fi adepţi conştienţi sau a continua să trăiască în virtutea obişnuinţei şi confortului.
Acum se verifică compatibilitatea între viziunea liderului şi propriile noastre sisteme de valori alături de nevoile noastre de dezvoltare şi auto-actualizare. Un factor major de impact aici este verificarea înţelegerii şi relevantei viziunii de către cei care vor veni alături de lider pe acest drum.
În educaţie, de multe ori, se consideră, eronat, că viziunea, prin simpla ei valoare, devine un deziderat. Prin urmare, trebuie să învăţăm unele lucruri, să terminăm anumite şcoli, să luăm anumite diplome, chiar dacă nu le înţelegem utilitatea sau valoarea sau nu ne sunt confortabile mental sau emoţional, nu au un impact care să producă o schimbare de comportament sau atitudine. Trăim permanent în tensiunea alegerii între a urma pe cineva sau a cere altora să ne urmeze, la fel cum învăţăm de la alţii sau cerem altora să înveţe de la noi. Dar, dacă facem asta conştienţi de responsabilitatea comportamentului etic ca lider sau trainer şi de responsabilitatea comportamentului critic ca adept sau participant, vom găsi mai des şi mai uşor, ieşirea din peşteră.
