Esenţială este automotivarea

In functie de natura jobului, aproape oricare are o parte de rutina, mai mica sau mai mare.

În funcţie de natura jobului, aproape oricare are o parte de rutină, mai mică sau mai mare. Când ai învăţat ceea ce ai de făcut, când lucrurile sunt repetitive, partea rutinieră creşte. Din acel moment, depinde de fiecare în parte (în funcţie de gradul de automotivare) să încerce să facă lucrurile mereu mai bine şi să inoveze în timpul pe care îl economiseşte prin operaţiile de rutină. Dacă aceşti paşi nu sunt parcurşi, apare acea rutină dăunătoare. Când cineva se mulţumeşte să facă doar ce a mai făcut şi cum a mai făcut până atunci, avem de-a face cu comoditatea.

Apoi intervin blazarea şi mult timp liber petrecut în realizarea unor lucruri care nu aduc plus-valoare companiei. Există şi o parte bună a rutinei: acele lucruri învăţate şi făcute din ce în ce mai repede şi, eventual, bine. Dar dacă oamenii nu sunt motivaţi şi automotivaţi să tindă spre mai mult, spre nou, inovare şi excelenţă, apar plictiseala de propria activitate şi plafonarea, care sunt dăunătoare.

De aceea, în compania noastră cultivăm o cultură organizaţională bazată pe servicii de excelenţă şi pe un sistem de evaluare a performanţei. El are la bază o fişă de obiective din care nu lipseşte inovaţia. Fiecare este motivat să vină zilnic cu idei noi pentru a face ca serviciile sale (către clienţii interni sau externi) să tindă spre excelenţă. În acest fel, eliminăm partea negativă a rutinei, profitând însă de părţile ei bune. Indiferent de cât de diferite sunt joburile, principiul este acelaşi: să descoperi în fiecare zi idei proaspete pentru a oferi servicii excelente.

  •  
  •  
  •  
  •  
  •