Articol de: Adrian Florea, Managing partner, Trend Consult
Imaginați-vă următoarea scenă:
O sală de aproximativ 100 de persoane, un prezentator și un ecran pe care rulează un PPT.
Pe ecran, un slide cu două mașini: un Ferarri şi un Rolls Royce.
Prezentatorul întreabă: „Cine crede cu convingere că Ferrari-ul este mai rapid decât Rolls Royce-ul?” Toată lumea ridică mâna.
A doua întrebare: „Cine crede cu convingere că Rolls Royce-ul e mai confortabil?” Din nou, toată lumea ridică mâna.
A treia întrebare: „Cine a mers vreodată cu un Ferarri sau cu un Rolls Royce?” Nici o mână ridicată.
Cum ajungem să credem cu convingere că un Rolls Royce este mai confortabil decât un Ferarri, deși nu am testat niciodată vreuna dintre aceste mașini? Probabil, datorită lucrurilor pe care le-am văzut în mod repetat în filme, reclame, reviste. Cu alte cuvinte, prin ceea ce ni s-a spus în mod repetat de către altcineva.
Dacă trecem în revistă toate convingerile noastre legate de propria performanță (ce putem și ce nu putem face sau ce e important pentru noi și ce nu contează), oare câte dintre ele sunt cu adevărat propriile concluzii și câte nu reprezintă nimic altceva decât un „refren” repetat de către părinții noștri, de către profesori, șefi, colegi („Nu poți să cânți”, „Las-o mai moale cu…”, „Stai cuminte!”, „Dacă nu știi răspunsul, mai bine taci” etc.).
Marii campioni pe care i-am cunoscut au în comun un lucru: au refuzat să-i creadă pe cei din jurul lor care le spuneau că nu pot.
