Schimbarea este inevitabilă, esenţială pentru organizaţii este capacitatea de a o gestiona

Schimbarea este inevitabilă, esenţială pentru organizaţii este capacitatea de a o gestiona

Către sfârşitul secolului XIX, atunci când industria auto făcea primii paşi, două tehnologii îşi disputau supremaţia: cea a motorului electric şi mult mai fiabila tehnologie a motorului cu combustie internă. Nu e de mirare că motorul cu combustie s-a impus la acel moment. Din punct de vedere tehnic, prezenta multiple avantaje, era mai rapid, mai stabil, se putea crea relativ uşor o reţea de alimentare cu combustibil.

Poate că istoria tehnicii ar fi fost alta dacă motorul electric ar fi fost cel care câştiga partida la acel moment, iar unii ar spune că o serie de alte probleme, cum ar fi cele de mediu, ar fi fost astfel evitate. Cert este însă că apariţia automobilelor cu motoare cu combustie internă a dus la schimbări în cascadă la nivel economic şi social. A necesitat modificarea, uneori de o manieră radicală, a arhitecturii oraşelor moderne. A dus la apariţia unor sisteme rutiere complexe şi a unor reţele de staţii de alimentare cu combustibil, ceea ce a necesitat în sine dezvoltarea unei noi industrii, cea a extracţiei şi a rafinării petrolului. A permis extinderea ariilor urbane, pentru că viteza de deplasare a crescut. Prin urmare, apariţia automobilului a dus la o revoluţie tehnologică şi economică de amploare. Cine a beneficiat însă cel mai mult de această nouă revoluţie industrială? Desigur, domnii Benz, Otto şi Diesel, inventatorii automobilului, şi-au lăsat amprenta asupra istoriei acestuia, dar cei care au speculat cu adevărat din punct de vedere economic această oportunitate extraordinară au fost americanii, prin Henry Ford şi Alfred Sloan, CEO-ul de la General Motors. Viteza lor de reacţie şi de adaptare la noua tehnologie a fost cu adevărat remarcabilă, precum şi capacitatea lor de a revoluţia organizarea muncii şi a producţiei.