Articol de: Aurelia Costache, Partener, Liderul Departamentului de Asistență în afaceri, EY România
Mai mult decât un program de îmbunătățire a performanței organizațiilor, transformarea digitală descrie o mișcare la nivel de societate, o încorporare a tehnologiei în toate aspectele vieții personale și profesionale cu scopul de a accesa un nivel superior de conectare, flexibilitate, analiză și cunoaștere.
În acest context mai larg, tehnologiile de automatizare reprezintă un motor de creștere a gradului de transformare digitală prin impactul pe care îl au asupra modului în care oamenii se raportează la activitățile lor.
În mediul organizațional, acțiuni specifice factorului uman devin, într-o măsură tot mai mare, pretabile agenților virtuali reprezentați de roboți software care pot fi învățați să execute atât operațiuni repetitive, cât și acțiuni complexe de analiză a probabilităților și de determinare a deciziilor optime în anumite scenarii. Astfel, dintr-un instrument de lucru, tehnologia se transformă într-un coleg de birou cu propriile activități alocate, program de lucru și indicatori de performanță.
Acest lucru ridică noi provocări legate de redefinirea cadrului în care operează omul în raport cu tehnologia, pentru a valorifica acele atribute unice elementului uman și pentru a răspunde riscurilor ridicate de folosirea tehnologiilor de inteligență artificială. Deci, se poate spune că, deși tehnologia este asociată cu conceptul de transformare digitală, aceasta reprezintă doar unul dintre pilonii transformării, la fel de important precum oamenii, procesele și datele.
Oamenii ca promotori ai schimbării tehnologice
Un raport realizat de organizația SSON (Shared Services and Outsourcing Network) în prima jumătate a anului 2019 menționează managementul defectuos al schimbării ca principala cauză a eșecului în adoptarea tehnologiilor de automatizare. Crearea mediului adecvat pentru ca oamenii să lucreze în tandem cu tehnologia pentru atingerea obiectivelor organizaționale necesită o strategie concentrată în primul rând pe nevoile oamenilor. Înțelegerea contextului schimbării, a impactului și a planului de învățare a unor noi competențe sunt puncte critice în a minimiza rezistența la schimbare și anxietatea generată de aceasta.