Ce se întâmplă atunci când însuşi managerul îşi pierde engagementul?

Profit de perioada mai relaxata din decembrie pentru a-mi face un bilant – bilant care, de obicei, mă mobilizeaza pentru noul an.

Logo Interact 2013

Constat cu oarecare mirare că preocupările pentru engagement sunt unilaterale. Există literatură diversă şi abundentă despre cum şi ce trebuie să mai facă managerii pentru a menţine / creşte engagementul oamenilor din echipele lor. Citesc foarte multe articole, în presa locală sau cea străină, despre demotivarea din ce în ce mai mare a oamenilor pentru ceea ce fac, pentru organizaţie, pentru managerii direcţi şi pentru strategia lor etc…

Dar despre cum să facem ca managerii să-şi menţină nivelul de engagement ridicat atunci când au de-a face cu angajaţi demotivaţi, indiferent de câte oportunităţi li s-ar oferi, de ce nu vorbim? “Păi, e treaba lor de manageri să facă asta, să se preocupe constant de oamenii din echipa lor”, ar spune unii. Adevărat, dar doar până la un punct. Căci dacă e treaba managerului să îşi motiveze mereu oamenii şi să aibă grijă de nivelul lor de entuziasm, atunci, care este treaba celor din echipa lui?

Alte articole scrise de către Laura Solomonescu: Atâta responsabilitate şi libertate câtă ne dorim şi putem gestiona

De curând, am avut o discuţie foarte interesantă cu un client. Este director într-o organizaţie mare şi face parte şi din board-ul companiei. Are o echipă de 35 de oameni, dintre care cinci manageri care îi raportează direct. Întâmplarea face să îi cunosc şi pe managerii lui – am rulat acum ceva timp un program de dezvoltare pentru ei. Clientul meu este un om foarte echilibrat, dedicat organizaţiei şi realmente pasionat de ceea ce face, lucruri pentru care eu îl admir.

Mă iubeşte, nu mă iubeşte…

În ultima vreme însă, l-am văzut destul de abătut. Mi-a povestit că are nişte probleme cu doi dintre managerii lui. Unul dintre ei, e foarte bun din punct de vedere tehnic, însă are ceva probleme personale. În ultimii doi ani, performanţa lui fluctuează destul de mult. Are luni bune, când viaţa lui personală decurge bine, şi luni foarte proaste, când în relaţie i se ivesc diverse probleme. Iar performanţa echipei lui fluctuează odată cu relaţia lui personală. Clientul meu – directorul – a stat de câteva ori de vorbă cu el, l-a ajutat cu sfaturi, i-a făcut cadou sesiuni de relaxare prin artă etc., însă lucrurile au continuat la fel. Drept urmare, l-a rugat să intre într-un program de coaching pentru a reuşi să-şi separe cele două aspecte ale vieţii, astfel încât să aibă rezultate bune.

Citeşte şi Umorul în afaceri – de la o stare bună la bunăstare

Show Me The Money!

Celălalt manager-problemă este un bun profesionist, cu rezultate mereu peste aşteptări. Atâta doar că, la fiecare două luni, cere o creştere salarială, menţionând diverse nume de companii de la care a primit oferte de muncă. Oricâte discuţii au purtat despre performanţă, obiective, salariu etc., au fost inutile: periodic, omul nostru vrea o mărire de salariu sau ameninţă, voalat, că va pleca.

It Takes Two to Tango

Evident că în echipa cu cei cinci manageri lucrurile nu merg prea bine din cauza tensiunilor generate de cei doi. Şi ceilalţi au devenit destul de nemulţumiţi şi nervoşi. Directorul a stat de vorbă cu toţi, le-a oferit team retreat, programe de coaching, de team coaching, mentoring, happy hours, toate soluţiile la care se putea gândi ca să-i ajute, dar, fără rezultate.

Mă voi opri aici cu povestea pentru că scopul meu acum este doar acela de a înţelege cum se ajunge în astfel de situaţii şi cum trebuie reacţionat la asemenea comportamente ori frustrări.

Voi ce aţi face noi dacă aţi fi în locul clientului meu? Cum aţi reuşi să vă păstraţi motivarea şi engagementul când pare că orice demers este inutil? Cum aţi susţine o echipă care are mereu nevoie de atenţie? De ce uităm că “it takes two to tango?”, devreme ce în orice relaţie profesională, există două părţi. Iar dacă managerul îşi face bine treaba, cum rămâne cu responsabilitatea celeilalte părţi? Tu, ca angajat, cum îţi susţii managerul şi cum te străduieşti să nu-i zădărniceşti munca? Cum îţi asumi propriii paşi de dans, astfel încât, să evoluaţi ca o pereche câştigătoare pentru companie?

Citeşte şi Realitatea aşa cum e