Mai bine șocul demisiei decât o viață plină de o nefericire călduţă (III)

Spuneam în articolul trecut că orice societate pe acțiuni sau întreprindere capitalistă este definită de patru „ingrediente”: acționari și conducere, scop, reguli interne, angajați și alte resurse materiale. La fel este și cu patologia și profilaxia stresului corporativ: are patru paliere de adâncime, în funcție de cât de „din avion” sau „de la firul ierbii” îl analizezi. Am explicat în primul articol puțin despre fiecare palier, apoi despre primul nivel și astăzi voi merge mai departe, la nivelul „scopului”, al „P.I.B.”-ului. 

Al doilea nivel: Triada „Performanţă – Învăţare – Bucurie”

Prestaţie / Performanță = activitatea în sine, ceea ce faci și produce rezultate la serviciu, specificul muncii tale;

Învăţarea / dezvoltarea personală și profesională = ceea ce înveți sau dez-veti în timp ce faci activitatea de mai sus;

Bucuria = calitatea trăirii pe care o ai în timp ce faci activitatea respectivă.

doua niveluri de stres

Notă. Remarcă, te rog, că am subliniat expresia “in timp ce”; de multe ori, confundăm bucuria de a munci cu satisfacţia și împlinirea pe care o simţitm după ce am terminat cea ce aveam de făcut. La fel în cazul învăţării.

Exercițiul imaginativ 1

Gândește-te chiar acum la parcursul unei zile obișnuite de muncă. Apoi, răspunde acestor întrebări:

  1. În care dintre momentele tipice ale acestei zile normale de muncă înveți ceva nou, în care momente obții “performanța” și în care “bucuria” de a munci?
  2. Cât de dese sunt aceste trei momente, care sunt cele mai dese?
  3. Care este scopul “prestaţiei/ performanţei” tale pentru tine?
  4. Care sunt posibilitățile de a învăța făcând această prestaţie?
  5. Care sunt posibilitățile și oportunităţile să te bucuri în timp ce faci această activitate; ce îți aduce bucurie?
  6. Cât de uşor poţi susţine ritmul tău P.I.B. de astăzi şi în viitor? Cu ce preţ?
  7. Ce înseamnă pentru tine stres, din acest punct de vedere, al raportului dintre ceea ce faci (prestaţie/ performanță), ceea ce înveți și bucuria pe care o simți făcând ceea ce faci?

Exercițiul imaginativ 2

Imaginează-ţi că stai pe un scăunel de lemn, tradiţional, românesc, cu trei picioare. Unul dintre picioare sau chiar două sunt mai şubrede. Dacă nu le repari imediat, ce se poate întâmpla chiar acum?

Exercițiul imaginativ 3

Imaginează-ţi că ești prins în trei corzi, fixate la distanţe egale de corpul tău. Pe una scrie “Performanţă”, pe una “Învăţare / Dezvoltare personală și profesională” și pe una “Bucurie / Plăcere de a munci”. Cu alte cuvinte, P.I.B. – Produsul Intern Brut al vieții tale profesionale. În ultimii ani sau în ultimele luni, una dintre ele este mai tensionată și te trage mai tare într-o parte. Cât echilibru ai? Dacă cele trei corzi te trag în același timp cu foarte multă putere, probabil că putem spune că ești stresat pozitiv: când abia aștepți să faci ceea ce faci pentru că îți produce plăcere și bucurie și înveți în ritm accelerat.

În viață, căutăm în toate clipele să realizăm și să lăsăm ceva în urmă, să ne merităm banii pe care îi câștigăm. În același timp, ne dorim să învăţăm permanent, să ne educăm, să descoperim mai multe despre viață, să ne hrănim hobby-urile. În egală măsură, ne dorim să trăim viața relaxaţi, cu plăcere și să ne bucurăm de ceea ce facem și ceea ce învăţăm. Aceste trei nevoi ne străbat în orice moment viața și trag de noi în trei direcţii aparent ireconciliabile, dar totodată importante. Vin cu noi și la serviciu.

Atunci când una dintre ele trage mai tare o perioadă prelungită de timp, apare stresul.

Richard Lazarus și Susan Folkman au sugerat, în 1984, că stresul poate fi considerat urmarea unui “dezechilibru între cereri și resurse” și apare atunci când o persoană nu are capacitatea de a face faţă “unei presiuni mai mari decât resursele interioare”. Managementul stresului a fost dezvoltat pornind de la premisa că stresul nu este un răspuns direct la stres, ci mai degrabă un dezechilibru între resursele cuiva și capacitatea sa de a face față realităţii exterioare, dezechilibru care se schimbă permanent, permiţându-ne astfel să combatem stresul.

Printre numeroasele surse de stres menționate de angajați la locul de muncă, acestea sunt cele mai frecvente:

  • Felul în care ești tratat de șefi – afectează plăcerea de a munci;
  • Lipsa de siguranță a locului de muncă – plăcerea de a munci;
  • Politica și procedurile companiei – performanţa;
  • Colegi care nu își fac treaba – învăţarea;
  • Cerinţe și obiective neclare și vag specificate – performanţa;
  • Comunicare proastă cu colegii, şefii, subalternii – învăţarea;
  • Lipsa de control asupra sarcinilor zilnice – învăţarea;
  • Salariu și beneficii neadecvate – plăcerea de a munci, învăţarea;
  • Termene de realizare urgente – performanţa, învăţarea;
  • Sarcini prea multe – performanţa, învăţarea;
  • Ore suplimentare – performanţa, învăţarea;
  • Condiții de muncă nefavorabile – plăcerea de a munci;
  • Conflicte relaţionale – plăcerea de a munci;
  • Colegi care fac greșeli și nu le pasa – plăcerea de a munci;
  • Clienți nepoliticoşi – performanţa;
  • Lipsa de cooperare – învăţarea;
  • Felul în care colegii sunt tratați – învăţarea.

Pentru a dezvolta un program eficient de gestionare a stresului este mai întâi necesar să se identifice factorii esențiali unei persoane pentru a-şi controla stresul. Interpretarea pe care o dau psihiatrii Richard Lazarus și Susan Folkman se concentrează pe tranzacția dintre oameni și mediul lor extern (cunoscută sub numele de Modelul Tranzacţional). Acesta susține că stresul nu poate fi un factor de stres în cazul în care persoana nu îl percepe ca pe o amenințare, ci mai degrabă ca fiind pozitiv sau chiar provocator. De asemenea, în cazul în care persoana deține sau poate folosi abilitățile de adecvare potrivite, atunci stresul nu poate fi, de fapt, un rezultat. Modelul presupune că oamenii pot fi învățați să-şi gestioneze stresul și să îi facă față. Ei pot învăța să-şi schimbe perspectiva asupra factorilor de stres și să capete încrederea că-și pot îmbunătăți viața.

Se poate spune, prin urmare, că toți factorii de mai sus sunt generali și generici; fiecare dintre noi îi percepem în funcție de capacităţile proprii, experienţele și tăria proprie de a le face faţă.

Ca profesioniști, angajați constant într-un mediu de muncă definit de o presiune constantă către performanță, succes și rezultate, suntem prea adesea destabilizați din echilibrul nostru psiho-emoțional care își dorește și învăţare, şi dezvoltare și plăcere de a munci. Problemele și dilemele care apar în consecință sunt legate de stres, lipsa de timp și lipsa unui angajament puternic și constant către excelența personală și profesională.

La serviciu, sursele de stres pot fi cele de mai sus, identificate de cei doi psihiatri și validate un ultimii zeci de ani. Se pare că nimic nu se schimbă atâta timp cât felul nostru de a munci nu se schimbă. Cu toate acestea, avem metode din ce în ce mai moderne și mai variate de a face faţă stresului profesional.

Până la articolul următor în care voi aborda următorul nivel al stresului (triada “a face – a avea – a fi”), te invit să încerci următoarele practici pentru de-stresare (din lista celor 100 pe care o găsești pe blogul și site-ul www.InsideBloom.ro)

  1. Prestaţie / performanţă

Implică-te în activitatea altor departamente din companie, du-te și stai pe capul altora văzand ce și cum fac ei. Uneori, ne alegem job-ul ca să avem ceva de făcut, dar odată ce avem acces la măruntaiele unei companii, avem libertatea de a căuta neîncetat locul cel mai potrivit în care să ne dezvoltăm, să facem performanță pentru noi și pentru angajator și să facem aceste lucruri cu bucurie. Cu cât cunoști mai mult din activitățile companiei, cu atât poți alege mai bine pentru tine și poți oferi angajatorului o performanță superioară. Cu cât ești mai evident în locul nepotrivit pentru calitățile tale, cu atât acest lucru va fi mai evident managerilor și îți va oferi doze mai mari de stres. Unde faci o vizită mâine?

Schimbă-ţi locul de muncă și genul de activitate pe care îl prestezi cât mai repede și de atâtea ori până simți că ți-ai găsit locul. Nimeni și nimic nu este de vină pentru că TU ai ales să semnezi un contract de angajare. Dacă nu îți găsești locul nicăieri, alege calea antreprenoriatului. Aceasta este calea prin care devii peste noapte un adult responsabil care taie facturi, nu un angajat care așteaptă salariul. Oricum ar fi, mai bine un șoc al demisiei decât o viață plină de o nefericire călduţă. Eu am făcut-o.

  1. Învăţare

Pregătește-te pentru ceea ce este mai rău (concedieri, mutări pe alt post, schimbarea colegilor și a şefilor). Pregătește-te făcându-ţi treaba cât mai bine, învăţând și dezvoltându-te profesional în fiecare zi, astfel încât să fii pregătit cât mai bine oricând pentru surprize. Du-te la toate cursurile care ți se oferă, pe care ți le poți permite și educă-te, învață cât mai multe și aplică imediat cât mai multe lucruri învăţate cu aceste ocazii. Învață ceva nou din alt domeniu decât al tău, în fiecare zi. Ascultă un audiobook în drum spre serviciu. Înscrie-te la cursuri online gratuite (sunt zeci de mii astăzi pe internet- uite aici un portal cu acces la cele mai accesate 1.100 de cursuri gratis online: http://www.openculture.com/freeonlinecourses). Plătește pentru ore speciale și seminarii, chiar dacă nu au o legătură directă cu domeniul tău de activitate sau cu hobby-urile tale, care poate au apărut în viața ta întâmplător. Să înveți ceva nou în mod conștient și conştiincios îți lărgeste orizontul alegerilor, sfera cunoştinţelor și înțelegerea lumii. Cu cât faci acest lucru mai des, cu atât ai mai multe șanse să scapi de stresul ocupaţional, găsind soluții inovatoare, căci creativitatea nu este altceva decât punerea laolaltă în combinaţii noi și utile a unor cunoștințe și abilităţi; cu cât știi mai multe și mai variate noţiuni, cu atât capacitatea de a ieși din orice situație cu brio este mai mare. Dacă te uiți la natura înconjurătoare, vei descoperi că tot ceea ce este stabil piere, în timp ce tot ce este flexibil rezistă (Charles Darwin a spus același lucru – „În natură, nu supravieţuiesc speciile mari și puternice, ci cele flexibile și adaptabile”). Același lucru este adevărat și în privința organizaţiilor și a profesioniştilor. Asigură-ţi flexibilitatea învăţând permanent.

  1. Bucurie

Filmează-te cu smartphone-ul în timp ce lucrezi, timp de cinci minute. Uită-te apoi la filmul cu tine. Ce observi? Ce ai vrea să schimbi? Cum te face stresul să te manifeşti? Există bucurie în ceea ce faci?

(Foto: Simon James, www.flickr.com)

De acelaşi autor: Tu ce alegi să fii, victimă sau comandant? (II)