Parteneri în „dansul schimbării”

Parteneri în „dansul schimbării”

Acum aproape 10 ani, când am publicat primul articol din presa românească pe tema coachingului, mai nimeni nu auzise încă în România despre acest concept. Iar dintre cei puţini care auziseră, majoritatea se gândeau la „coach” în sensul de antrenor sportiv, autocar sau canapea (în engl. couch).

Anii au trecut, „ceaţa” legată de semnificaţia termenului s-a mai limpezit, iar numărul celor care se prezintă ca fiind coach-i a crescut exponenţial, pe măsură ce a crescut şi cererea de servicii de coaching din partea organizaţiilor.

Dacă, în primii ani, mulţi dintre clienţi erau persoane fizice şi antreprenori locali, oameni deschişi la nou şi dornici să fie şi mai performanţi, în timp, a crescut din ce în ce mai mult ponderea organizaţiilor multinaţionale. Şi, aparent în contradicţie cu evoluţia generală a economiei, cererea de servicii profesionale de coaching continuă să fie pe un trend ascendent chiar şi acum, la peste cinci ani de când navigăm prin „ceaţa” crizei.

Cum se explică acest interes crescut pentru un serviciu personalizat şi nu chiar ieftin cum este coachingul, când, spre exemplu, bugetele de training ale companiilor continuă să scadă an de an şi când trebuie să interacţionăm din ce în ce mai des direct cu departamentele de achiziţii (procurement), recunoscute pentru stilul „aprig” de negociere?

Există diferite motive, printre care:
• criza ne impune de peste cinci ani să acceptăm că nici un „model” de business nu este infailibil, că soluţiile „prefabricate” au serioase limitări şi că, atâta vreme cât viitorul este învăluit într-o „ceaţă” de nepătruns, trebuie să ne adaptăm din mers la condiţiile unei pieţe în continuă (şi impredictibilă) schimbare;
• presiunea constantă căreia trebuie să îi facă faţă liderii organizaţiilor. Aşa cum spunea Peter Topping de la Goizueta Business School, „Perioadele de criză economică tind să pună o presiune accentuată şi să creeze un stres şi mai mare asupra liderilor din organizaţii crescând astfel nevoia pentru serviciile oferite de coach-i profesionişti, care să îi ajute pe cei aflaţi în poziţii de conducere să obţină performanţe şi în astfel de condiţii adverse”;
• după secole în care am negat impactul emoţiilor asupra proceselor decizionale, am intrat într-o epocă în care acest lucru nu mai este posibil: „Să fim serioşi. Există emoţii în business şi suntem cu toţii afectaţi de ele.” (Ken Makovsky, în Forbes, decembrie 2011)