Viziunea – nordul de pe busola organizaţională şi personală

Viziunea – nordul de pe busola organizaţională şi personală

de Alina Chirvase, Trainer, Interact

Activitatea profesională îmi da ocazia să intru în contact cu multe organizaţii. Prin natura a ceea ce fac, am suficient timp să interacţionez cu oamenii pe teritoriul lor, să îi întreb şi să îi ascult, să îi provoc, uneori, să le observ cultura organizaţională.

Nu cred că am intrat până acum în sediul vreunei companii în care să nu fi existat, în sala de şedinţe sau la recepţie, pe holuri sau în spaţiile de recreere, tablouri cu misiunea, viziunea, strategia şi valorile. Adică, mai pe româneşte, cine suntem, încotro ne îndreptăm, de ce tocmai într-acolo, ce ne îndeamnă şi cum.

Pentru cineva venit din afară, mesajele par să se repete: „În x ani să devenim lideri în…”, „Să oferim clienţilor o experienţă unică de…”, „Oamenii sunt inima afacerii noastre…”, „Calitatea produselor noastre este…”, „Parteneriatele noastre de succes ne permit să…”, „Ne dovedim grija faţă de planetă prin…” etc.

Şi, cum sunt o persoană curioasă din fire, pe de o parte, şi mă preocupă motivaţia oamenilor şi, în general „de ce”-urile, pe de altă parte, îmi întreb adesea clienţii ce legătură văd între mesajele inspiraţionale de pe pereţi şi ceea ce fac zi de zi. După cum puteţi intui, veştile nu sunt tocmai îmbucurătoare.

De la ideal la realitate

O statistică empirică a micului meu studiu de aliniere la misiunea şi viziunea companiei arată că în jur de 80% dintre chestionați nu văd o legătură directă între activitatea lor profesională şi acestea, indiferent de domeniu. Răspunsurile au variat de la cinic („Face parte din înregimentarea corporatistă” sau „Trebuie să îşi justifice şi departamentul HR activitatea”), la afabil-detaşat („Este important să existe o viziune, mai ales pentru cei care conduc această companie”). Să fie oare acesta doar un fenomen local? Să fie oare o fractură în comunicarea internă în companii? Dar atunci cum de se întâmplă asta peste tot? Să fie definirea unei viziuni şi comunicarea ei către angajaţi un demers inutil? Că, oricum, în zilele noastre trebuie să fim mai degrabă pragmatici.

Ignorarea esențialului?

Citeam într-un articol recent că definirea viziunii este mai importantă decât definirea strategiei, că, dacă „ce” îţi este clar (sau mai exact „încotro”), „cum” va deveni evident sau, oricum, mai uşor de găsit. Ceea ce pare o observaţie de un bun-simţ. Ca oameni ai epocii (ultra/post)moderne, ne folosim de tehnologie fără a avea cea mai mică idee, în cele mai multe cazuri, despre cum funcţionează ea. Avem de ajuns din punctul A în punctul B? Excelent, introducem destinaţia în GPS şi ne lăsăm conduşi de amabila voce robotică, uşuraţi temporar de responsabilitatea de a lua decizii, de a ne căuta puncte de reper şi chiar de a ne rătăci, pentru ca apoi să regăsim drumul şi să învăţăm din asta. Dar nu cu foarte multă vreme în urmă, ne uitam pe hartă şi ne orientam în pădure după muşchi. Nu cu foarte multă vreme în urmă, omenirea naviga până la capătul necunoscut al pământului cu o busolă şi o hartă aproximativă a cerului. Şi poate că ceva din acest sistem de orientare ne-a rămas în gene. Poate că o busolă interioară ne îndeamnă în continuare să căutăm nordul în zonele importante ale vieţii noastre – în viaţa personală, în relaţiile pe care le dezvoltăm, în organizaţiile în care ne implicăm, fie şi puţin. Şi compania pentru care lucrăm, poziţia în care am ales să ne ducem existenţa profesională sunt zone extrem de importante ale vieţii noastre, oricât de mult ne-am amăgi cu ideea că „toată lumea lucrează pentru bani”.

Avem încă nevoie de viziune

Este definirea viziunii şi comunicarea ei către angajaţi un demers inutil? Am putea trage o concluzie pripită în acest sens, pentru că tot mai multe voci spun că trăim vremuri incerte (de parcă ar fi fost vreodată altfel!). Că a devenit nerealist să faci o strategie pe 20 de ani, în condiţiile în care piaţa se schimbă atât de rapid şi mobilitatea consumatorilor creşte exponenţial pe toate palierele – afiliere, gusturi, acces la informaţie, grad de sofisticare. Este adevărat, la fel cum adevărat este şi că gestionarea paradoxului şi adaptarea la schimbare sunt, probabil, cele mai utile abilităţi pe care le putem dezvolta în această perioadă. Dar asta nu înseamnă că viziunea şi, mai ales, viziunea pe termen lung au devenit o chestiune demodată sau care ar trebui să preocupe exclusiv comitetul director al companiei. În definitiv, când te îmbarci într-un avion, o faci pentru că vrei să ajungi la o anumită destinaţie, chiar dacă este responsabilitatea pilotului să te ducă în siguranţă acolo. După părerea mea, analogia cu călătoria se opreşte aici. Pentru că, fie că ne place, fie că nu, suntem mai mult decât pasagerii propriei vieţi, inclusiv ai celei profesionale.

Nu pretind că deţin răspunsurile – departe de mine gândul. Nici nu vreau să anunţ o reţetă general valabilă. Pot doar să împărtăşesc ceva din ceea ce înseamnă viziunea pentru mine – ca parte a unei companii, ca om şi ca profesionist căruia alţi profesionişti îi încredinţează uneori o parte din dezvoltarea lor. Cred că viziunea este importantă nu ca mesaj pe perete, ci ca realitate trăită zi de zi prin acţiuni simple, consecvente, relevante. Cred că fiecare dintre noi este dator, dacă îşi doreşte mai mult de la el sau de la viaţă, să aibă un moment de reflecţie în care să se întrebe încotro se îndreaptă şi dacă nava pe care s-a îmbarcat îl duce într-acolo. Îşi mai datorează, de asemenea, să îşi definească în propriii termeni cum arată această destinaţie. Cred că avem de învăţat de la companii precum Disney („Să facem oamenii fericiţi”), Nike („Să aducem inspiraţie şi inovaţie fiecărui atlet”), Coca-Cola („Să împrospătăm lumea”) în ce priveşte definirea misiunii şi a viziunii care inspiră.

Şi, nu în ultimul rând, cred că adevărata viziune porneşte din interior, adică din locul care ne dă lumina atât de necesară discernământului, fie că este vorba despre claritatea raţiunii, fie despre inspiraţia intuiţiei. Sau, după cum a spus mai bine Malcom S. Forbes, cred că „The best vision is insight”.