Cum ne învaţă natura să facem afaceri

Cum ne învaţă natura să facem afaceri

Sunt oraşele şi companiile nişte organisme foarte mari, care se guvernează după legile biologiei? Răspunzând la această întrebare şi înţelegând mecanismele acestei teorii, companiile ar putea avea o viaţă mai lungă şi mai prosperă, iar reprezentanţii lor n-ar mai duce constant grija de a supravieţui pe piaţă.

Cum menţinem creşterea, inovaţia şi ritmul vieţii – de la celule la oraşe şi corporaţii? Aceasta este întrebarea la care Geoffrey West, un renumit fizician teoretician al Universităţii din Santa Fe, a încercat să răspundă prin intermediul cercetărilor bazate pe noţiuni de biologie, matematică, ştiinţe sociale şi economie.

Folosindu-se de background-ul său în fizică, West a dezvoltat un cadru teoretic şi cantitativ care se bazează pe simpla scalare a legilor şi mecanismelor, cu scopul de a conecta sistemele la toate nivelurile, de la celule până la sisteme sociale precum oraşele şi companiile. Astfel, caracteristicile vieţii şi ale etapelor de dezvoltare se aplică atât sistemelor biologice, cât şi organizaţiilor sociale: traiul/menţinerea, creşterea, reproducerea, îmbătrânirea/moartea şi evoluţia. Potrivit lui West, există legi sistematice şi fundamentale care se supun sistemelor biologice, legate direct de distribuţia resurselor şi economiilor de scară. El a prezentat o serie de exemple grăitoare pornind de la sistemele celulare şi structurile metabolice. De exemplu, rata metabolică de bază a oricărui animal urcă la ¾ din puterea masei corpului. Această teorie se aplică tuturor animalelor, de la organismele unicelulare până la cele mai mari mamifere. Având la îndemână acest instrument, West a demonstrat în ce măsură acest lucru poate fi folosit în descrierea structurilor oraşelor şi companiilor.

Descoperirile sale arată că, în timp ce modelul de infrastructură al oraşelor – drumuri, reţele de apă, număr de benzinării – are tendinţa de a urma economii de scară precum cele biologice, sistemele sociale ale oraşelor se dezvoltă diferit. Spre deosebire de proprietăţile biologiei, prestaţiile sociale şi bolile cresc cu o rată de 1.15 raportat la mărimea unui oraş. Dublând mărimea unui oraş, rezultă o creştere de 15% a veniturilor, sănătăţii şi inovaţiei pe cap de locuitor, după numărul brevetelor. Pe de altă parte, criminalitatea, plouarea şi bolile cresc, de asemenea, cu aceeaşi rată pe locuitor din oraş.

West: “În 2050, 80% din populaţia lumii va trăi la oraş”

Şi cum 50% din populaţia lumii trăieşte, în prezent, în oraşe şi va ajunge la 80% în 2050, West este interesat să folosească aceste informaţii pentru a construi o teorie generală a oraşelor şi a organizaţiilor sociale care să fie măsurabilă şi predictivă.

  •  
  •  
  •  
  •  
  •