Articol de: Anne Pleșuvescu, consultant
Toţi suntem de acord că empatia e bună şi folositoare în orice tip de dialog. E bine să retrăim emoţia şi să ne punem “în papucii” celuilalt atunci când vorbim cu el. Empatia e un ingredient direct proporţional cu calitatea comunicării.
Sunt trainer de ceva timp. Am pierdut şirul seminariilor susţinute şi al orelor petrecute în sala de curs atât ca trainer, cât şi ca participant. Preţuiesc ambele ipostaze în egală măsură şi ştiu că în fiecare dintre ele am enorm de învăţat.
În urmă cu câţiva ani, în ipostaza de participant, am avut una dintre cele mai importante revelaţii legate de meseria mea. Îmi aduc aminte că eram în pauza unui curs în care învăţam despre un anumit tip de măsurători psihometrice. Eram în mijlocul unei dezbateri pe tema comunicării eficiente în grup. Încercam să îmi susţin punctul de vedere şi îmi urmam şirul frenetic al gândurilor în încercarea disperată de “a câştiga” dezbaterea. La un moment dat, trainerul mi-a adresat o întrebare: “Cât e de importantă empatia în cadrul comunicării în grup?” Pentru câteva secunde l-am privit fix, pentru că nu reuşeam să aşez în context problema. Mi se părea fără sens să întrebi aşa ceva. “Sigur că e importantă”, i-am răspuns mai mult dintr-un impuls automat. Doar aşa învăţasem în toate cursurile. Indiferent de tema abordată (vânzări, management sau customer service), de fiecare dată exista un mic capitol despre empatie. Atunci mi-am dat seama că nu am simţit niciodată nevoia să mă gândesc şi de ce este ea importantă. În plus, niciodată, la niciunul din cursurile susţinute de către mine, nu a existat cineva care să pună la îndoială acest lucru.
Ce ne spune evoluţia despre rolul empatiei?
Dacă este atât de firesc să fim conectaţi cu cei cu care vorbim, mă întreb atunci de ce mai este nevoie să mergem la cursuri ca să învăţăm despre asta. De ce trebuie să ne facem cartonaşe care să ne ajute să comunicăm cu celălalt în trei paşi, în care primul este ”Empatizează cu cel din faţa ta”? Neuroştiinţa are un răspuns foarte clar legat de empatie şi rolul ei. Creierul nostru îşi ocupă cea mai mare parte din energia sa în direcţia comunicării şi socializării cu membrii grupului din care facem parte. Suntem fiinţe ultrasociale. Gândiţi-vă la câţi oameni cunoaşteţi, cu câţi veniţi zilnic în contact şi la cum arată comunitatea din care faceţi parte. Antropologii susţin astăzi că motivul pentru care Homo Sapiens l-a învins pe Homo Neanderthalensis a fost acela că se organiza mai bine în grupuri. Spre exemplu, Homo Sapiens avea mult mai dezvoltat centrul limbajului din creier, ceea ce înseamnă că el comunica mai mult şi mai bine decât H. Neanderthalensis. Se pare că H. Sapiens a avut instrumentele necesare pentru a forma şi susţine mai uşor un grup. Noi, oamenii, am înţeles de foarte mult timp că grupul reprezintă unul dintre cele mai mari avantaje competitive pe care le avem ca specie. Creierul nostru s-a dezvoltat pentru a susţine evoluţia noastră. Astăzi, ştiinţa ne spune foarte clar că deciziile noastre sunt influenţate extrem de mult de emoţiile noastre. Nu există hotărâre pe care să o luăm fără ca o emoţie să îşi spună cuvântul. Creierul nostru a dezvoltat reţele neuronale specializate pentru măsurarea emoţiei care vine din direcţia socializării, a relaţiei noastre cu ceilalţi. Neurocercetătorii susţin că deciziile noastre sunt influenţate de emoţiile pe care grupul ni le declanşează. Sunt trei mari direcţii care ne influentează deciziile: cum ne raportăm la ceilalţi membri ai grupui, felul în care relaţionăm cu ceilalţi, corectitudinea acţiunilor noastre şi a celor din jurul nostru. Am dezvoltat aceste reţele neuronale pentru că timpul ne-a învăţat că protejarea membrilor grupului este esenţială. Nu este suficient să avem un grup, ci, dacă vrem să supravieţuim, el trebuie să fie şi funcţional. Asta înseamnă că oamenii trebuie să se simtă bine şi protejaţi de grupul din care fac parte.
Cu alte cuvinte, de-a lungul timpului, oamenii au înţeles că este în folosul lor să fie empatici şi comunicativi. Evoluţia ne-a determinat să fim mai umani, în timp ce natura noastră animalică ne face să uităm de empatie.
La ce ne foloseşte empatia în echipă?
Leadership-ul vorbeşte despre echipe şi despre cât de important e să le organizăm cât mai bine, pentru ca membrii grupurilor să comunice eficient. Empatia joacă un rol important, aşa că toţi managerii sunt învăţaţi să-şi reamintească să fie empatici cu oamenii lor. Ea ne ajută ca, înainte de a comunica un feedback sau o decizie membrilor echipei noastre, să ne gândim la ce ar putea aceştia să simtă, când îl vor primi, să ne aşezăm “în papucii” lor… Acest comportament nu e nou. Îl numim empatie de ceva timp.
Lecţia pe care antropologia şi neuroştiinţa ne-o oferă pentru a fi manageri mai buni, capabili să conducem echipe de succes, este că trebuie să ne pese de emoţiile angajaţilor noştri. Mult! Creierul fiecăruia dintre noi aşteaptă recompensa din direcţia relaţiei cu ceilalţi şi orice acţiune care nu îndeplineşte această aşteptare este un întreg izvor de demotivare pentru oamenii noştri. Revelaţia mea legată de empatie este că managerii tind să se poarte cu oamenii lor la fel ca participanţii mei la curs, la fel ca mine. Ştim cu toţii că e fundamental să fim empatici; de aceea, nici măcar nu înţelegem de ce ar fi important să ne întrebăm la ce ne foloseşte. Pe de altă parte, presiunile din exterior ne fac să uităm să ţinem cont de emoţiile celor din jurul nostru. Sunt sigură că nu avem nevoie de cartonaşe să ne amintim, pentru că ştim de zeci de mii de ani această lecţie. Tot ce avem nevoie este un moment în care cineva să ne adreseze întrebarea potrivită pentru a ne desprinde din şirul nesfârşit al gândurilor şi presiunilor noastre. Abia atunci vom vedea cât de multe ştim despre cum se formează şi susţine o echipă eficientă.
Tu de când eşti dispus să foloseşti aceste instrumente? Nu uita, creierul tău ştie de mult cum!
