Articol de: Florin Porojan, Director General, Franke România
Cred că este important să învăţăm din greşeli, indiferent dacă sunt ale noastre sau ale altora. Asumarea publică a unei greşeli cere o doză de curaj, dar poate avea efecte pozitive asupra capitalului de imagine. Nu poţi ști care este varianta cea mai potrivită businessului tău dacă nu faci greşeli, dacă nu încerci şi dacă nu-ţi asumi riscuri care, de multe ori, se pot transforma în ratări. Asumarea lor este, din punctul meu de vedere, o expresie a maturităţii şi a capacităţii de învăţare continuă. După părerea mea, teama de eşec vine din ruşinea că ai putea greşi şi din lispa de încredere. Nu contează dacă eşti CEO sau doar un junior.
Decizii greşite putem lua cu toţii. Dar trebuie să înţelegem că singura cale de dezvoltare profesională atât la nivel individual, cât şi la nivel de business este încercarea, curajul de a face lucruri noi sau diferite, ce pot fi sau nu cele mai bune alegeri. Nu mă pot pronunţa în legătură cu situaţia din alte companii, dar în ceea ce priveşte compania Franke, încercăm să definim ce anume este considerat greşeală, să determinăm tipurile de greşeli şi să luăm măsurile potrivite pentru fiecare. Situaţiile în care se comit greşeli sunt evaluate din perspectiva schimbărilor pe care le putem face pentru a evolua. Dacă însă greşelile sunt repetate sau dacă evoluţia lucrurilor arată că lecţiile experienţelor anterioare nu au fost luate în considerare, atunci intervine penalizarea greşelii.
În cadrul Franke, am creat o cultură organizaţională care încurajează participarea tuturor angajaţilor cu soluţii, o cultură deschisă, în care nu ne temem de greşeli. De-a lungul anilor, am reuşit să stabilim diferite categorii de greşeli, dar mai ales să înţelegem efectul lor asupra companiei. Suntem o echipă unită şi ne mândrim cu faptul că avem o viziune comună asupra evoluţiei companiei, astfel încât putem evalua greşelile din puncte de vedere similare, raportându-ne la aceleaşi valori organizaţionale. Nu cred că este o ruşine să greşeşti. Important este să înveţi din greşelile făcute şi să nu le repeţi pe viitor. Faptul că, în România, greşeala, eşecul într-un proiect sunt mai degrabă ascunse, considerate ruşinoase, cred că ţine de cultura organizaţională, de stilul de lucru din companiile de aici.
Ne este greu să recunoaştem că am greşit, poate dintr-o oarecare vanitate, dar mai ales din ruşine. De ce ruşine? Pentru că mulţi dintre noi nu avem încredere în propriile abilităţi. Cred că această mentalitate vine şi din stilul în care suntem educaţi în familie, la şcoală şi chiar la locul de muncă. De multe ori, ducem lipsă de încurajare şi încredere din partea celor ce ne înconjoară. Putem învăţa multe din stilul occidental de evaluare, iar acest lucru va ajuta în timp tânăra generaţie să aibă mai multă încredere şi să accepte greşelile ca pe cea mai eficientă metodă de învăţare.
Din literatura de business, am reţinut un exemplu de eşec cauzat de vanitate. Este vorba despre magnatul japonez al cuprului, Yasuo Hamanaka. În 1996, el deţinea 5% din rezervele de cupru ale lumii, motiv pentru care a decis să încerce o „schemă” prin care să monopolizeze întreaga piaţă a cuprului. Preţurile au scăzut însă şi schema lui a eşuat. Imperiul pe care deja îl clădise s-a prăbuşit. Este un exemplu extrem, dar care demonstrează importanţa unui cod etic în lumea afacerilor. Nu dau un exemplu anume de greşeală personală, dar pot recunoaşte că s-a întâmplat să judec greşit oamenii, să acţionez din impuls uneori, iar urmările nu au fost pozitive.
Lucrul bun din toate aceste experienţe este că am învăţat care sunt limitele când conduci un business, ce trebuie să primeze şi, mai ales, cât de important este să accepţi sfatul angajaţilor, indiferent de nivelul lor de carieră. Nu cred că trebuie să ajungem la un anumit nivel de succes pentru a ne recunoaşte erorile, ci că ar trebui să fim învăţaţi de mici să acceptăm ce am făcut greşit şi să nu mai repetăm acel lucru.
