Generaţia Y şi nevoia de afiliere

Generaţia Y şi nevoia de afiliere

Afilierea este definită de către psihologi ca fiind nevoia şi motivaţia de a crea relaţii variate şi frecvente.

V-aţi întrebat vreodată de ce unii oameni au o pornire spre a fi parte din reţele sociale, din grupuri variate, de ce au mulţi prieteni şi cunoştinţe? De ce în unele companii spiritul de echipă şi dorinţa de a fi împreună sunt elemente definitorii, în timp ce în altele nu?

Cu toţii avem nevoia de a fi în contact cu ceilalţi, desigur, însă, pentru unii, această nevoie devine un driver care le ghidează viaţa, acţiunile, opţiunile de carieră. Unii intră în roluri ce presupun relaţionarea frecventă cu oameni diverşi, roluri care le vin mănuşă. În schimb, alţii au nevoie de mai multă discreţie şi de roluri independente, de medii de lucru care nu încurajează relaţionarea într-o măsură atât de mare.

Să ne gândim la un caz mai concret, pe care l-am întâlnit într-o organizaţie. În acea companie, managerii din echipa de top management aveau un stil de conducere mai sobru, orientat pe taskuri şi pe rezultate, încurajau mai puţin gruparea între echipele şi oamenii din subordine, deşi declarau că îşi doresc mai multă interacţiune, comunicare.

Am propus o diagnoză pentru a înţelege mai multe. Am constatat că există o diferenţă semnificativă în ceea ce priveşte nevoia de afiliere. În timp ce în echipele de la baza piramidei oamenii îşi doreau contacte directe, faţă în faţă, evenimente comune, prieteni la birou, networking, şedinţe comune şi mai puţin să abordeze orice problemă prin email sau prin rapoarte, echipa de top management era aproape la polul opus.

Constatarea aceasta m-a dus cu gândul la un studiu pe care îl citisem în 2012, realizat de Hogan Assessment Systems SUA, cu privire la diferenţele generaţionale.

Şi în cazul organizaţiei care îmi era client, top managementul făcea parte din generaţia X şi baby boomers (aveau între 35-50 ani), pe când echipele din subordine erau compuse din oameni cu precădere din generaţia Y (28-30 ani).

Liderii, se arată în acest studiu, mai ales la nivel de top, fac parte din generaţia Baby Boomers sau din generaţia X şi au valori diferite faţă de generaţia Y. Aceste diferenţe sunt majore în ceea ce priveşte nevoia de afiliere, de a lucra într-un mediu care permite comunicarea, socializarea. Tinerii îşi aleg acum jobul pe alte considerente decât în trecut. Sunt preocupaţi de mediul plăcut, de atmosferă, de work life balance, de a putea lucra flexibil, de a avea prieteni şi colegi cu care să simtă că pot coopera şi comunica şi dincolo de activităţile strict profesionale. Au nevoie să aparţină unor reţele sociale mai variate, mai ample, stau pe Facebook şi LinkedIn mai mult.

Pentru a putea motiva şi coordona eficient, este important ca liderii să înţeleagă aceste diferenţe şi nevoi.