Vlad Bog: Am greşit făcând-o pe şeful

Greseala este tolerata sau penalizata de manageri.

Primul pas în a învăţa din greşeli este acela de a le recunoaşte. În primul rând, faţă de noi înşine, apoi, faţă de alţii. Prin asta trecem de la simpla dorinţă de a nu le repeta la un manifest. În plus, povestind despre ele, le aprofundăm şi le înţelegem mai bine. Teama de eşec vine dintr-o insuficientă încredere în sine. Trebuie să ai încredere în tine pentru a accepta că nu eşti perfect şi, mai ales, că alţii ştiu asta. Dacă ajută, aş mai adăuga ceva, şi anume că alţii ştiu asta cu siguranţă, pentru că nimeni nu este perfect. Tocmai de aceea, cei care îşi recunosc greşelile tind să fie percepuţi ca oameni curajoşi.

În România, tindem să fim obsedaţi de părerea celorlalţi despre noi, de nevoia de a fi plăcuţi şi apreciaţi. Asta, în combinaţie cu neîncrederea în noi, care ne-a fost picurată în caracter de istorie, şcoală, serviciu militar şi managerii lipsiţi de încredere în sine pe care i-am avut cu toţii, face recunoaşterea greşelilor o opţiune dificilă pentru mulţi. E nevoie de un efort conştient. Greşeala este tolerată sau penalizată de manageri. Cei lipsiţi de încredere în sine, temători şi perfecţionişti vor avea o tendinţă mai mare de a penaliza (adesea brutal) greşelile şi de a le uita cu mare greutate. Managerii maturi vor accepta că greşelile sunt, prin definiţie, în trecut. Rezultatul nu se poate schimba. Singurul lucru util este ca greşelile să fie discutate, analizate şi să se agreeze un mod de operare care, în viitor, să evite astfel de greşeli.

Gradul de toleranţă la noi în companie faţă de erori este foarte mare, iar acesta reprezintă unul dintre lucrurile care mă atrag la Microsoft. Nu se caută ca oamenii să fie surprinşi făcând greşeli, ci făcând lucruri bune. Greşeala este omenească şi, de aceea, nimeni nu este perfect. Important este să învăţăm din ele şi să nu le repetăm. Concentrarea pe greşeli paralizează oamenii, deciziile şi organizaţiile.

Îmi aduc aminte de povestea unui COO care, printr-o greşeală, a cauzat firmei o pierdere de 100 de milioane de dolari. Un jurnalist l-a întrebat pe şeful acestuia, pe CEO, dacă urmează să îl concedieze. CEO-ul a răspuns şocat: „Cum aş putea să îl dau afară după ce de-abia i-am plătit meditaţii de 100 de milioane de dolari?!”. Greşeala pe care am făcut-o la un moment dat în carieră a fost că, având un manager pentru care management însemna un control strict al echipei şi care avea convingerea că angajaţii trebuie să ştie cine este şeful, am încercat acel mod de lucru. Eram, probabil, prea tânăr şi mă cunoşteam insuficient pentru a trage concluzia care ar fi fost corectă, şi anume că nu am ce căuta acolo şi că trebuie să plec fără întârziere. Acum ştiu. Pentru a fi un lider adevărat, este important să te cunoşti şi să fii autentic.

Pentru mine, leadership înseamnă să mă asigur că am în echipă oameni care lucrează de plăcere şi din pasiune, să le dau tot suportul meu, dar să îi las să meargă pe căile pe care le descoperă singuri. Dacă într-o organizaţie mi se cere altceva, înseamnă că nu mă aflu în organizaţia potrivită pentru mine. Nu cred că relaţia cu greşelile depinde de succes, realizare sau nivel profesional, ci de ce fel de manager ai. Dacă nu este unul care să accepte greşeala, probabil că momentul recunoaşterii este acela de după plata integrală a creditelor.

Despre greșeală cu: