Criza a frânat fenomenul de job-hopping

criza a franat fenomenul de job-hopping

Încă de la finalul anului 2008, companiile au căutat să îşi conserve lichidităţile, operând cu multă prudenţă. În 2009, am observat o crispare generalizată, o aşteptare ca lucrurile să se „întoarcă la normal”, să „treacă valul”, atitudine care a durat până în 2010. Apoi, gradual, oamenii de business s-au acomodat la noua realitate, au început să-şi regândească abordarea, strategiile, şi continuă să o facă, constrânşi de un mediu economic imprevizibil.

Într-o majoritate covârşitoare, oamenii, care fac sau nu parte din mediul de business, au fost forţaţi să îşi reevalueze aşteptările, disponibilitatea la efort, obiceiurile de consum – pe scurt, întreg comportamentul. Înainte de criză, începuse, pe alocuri, să se instaureze o atitudine conform căreia lucrurile ni se cuvineau cu un efort, pe zi ce trecea, mai mic. Astăzi, văd şi poveşti de succes, văd că oamenii şi companiile au strâns rândurile şi caută mereu să găsească situaţii cu adevărat de tip „win-win”. Sper ca, în timp, mediul de afaceri să se redefinească pe astfel de baze, mai solide: încredere reciprocă, profesionalism, perfecţionare continuă.

Scăderea încrederii pe termen lung a paralizat iniţiativa şi a frânat investiţiile antreprenorilor locali, rezultând un context nefavorabil pentru dezvoltarea afacerilor. Consecinţele, precum finanţarea privată din ce în ce mai scumpă sau accesarea dificilă a fondurilor europene, au fost dezbătute exhaustiv. Lipsa unei reacţii coerente în faţa acestor probleme la nivelul strategiei de ţară a accentuat decalajul faţă de statele dezvoltate, fapt sancţionat şi prin scăderea continuă a investiţiilor străine directe după anul 2008.

Criza mondială s-a suprapus unor dezechilibre interne care, mai devreme sau mai târziu, ar fi ieşit în evidenţă. Un exemplu ar fi pensionările anticipate care au generat un număr foarte mare de pensionari faţă de populaţia activă. Criza mondială a adus după sine scadenţa, mai devreme decât ne-am fi dorit, conform zicalei „un rău nu vine niciodată singur”.

Iar în ceea ce priveşte creşterea economică, să fim oneşti: a avut o componentă semnificativă de bulă speculativă din sectorul imobiliar, alimentată de creditarea facilă. Astfel de motoare de creştere cu viaţă scurtă pot fi rezumate în titlul „consum iresponsabil”. Vă mai amintiţi de „credit doar cu buletinul”?

Contextul global are un rol foarte important în evoluţia economiei locale, dar trebuie să începem „de acasă”, de acolo unde putem face schimbări pozitive. Avem o societate încă în curs de formare, cu o economie pe măsură, aşa că nu are rost să ne blamăm la infinit pentru greşeli, dar trebuie să învăţăm din ele cât mai repede.

Perioadele caracterizate de instabilitate nu sunt pe placul nimănui, angajat sau antreprenor. Există diferenţe între evoluţia diverselor domenii de activitate, dar per total, angajatul român trebuie să muncească din ce în ce mai mult pentru rezultatele şi beneficiile pe care le obţine.

Ca o notă pozitivă, criza a frânat fenomenul de job-hopping şi a mărit semnificativ apetitul pentru stabilitate în rândul angajaţilor. A crescut gradul de disponibilitate al oamenilor, aceştia se adaptează mai rapid la priorităţile companiilor din care fac parte şi acceptă noi responsabilităţi. Pe termen lung, consider că această atitudine va fi un câştig, deoarece vom fi deveni capabili şi mai competitivi.

(Foto: David Boyle, www.flickr.com)