Deciziile – un drum de o mie de li *

In cazul oricarei decizii vorbim despre o alegere.

Faptul că luăm decizii în fiecare zi, mai mult sau mai puțin conștient, este deja un loc comun. Atât de comun încât, de cele mai multe ori, trecem cu vederea cât de importantă este puterea noastră de a face alegeri. Pentru că, practic, în cazul oricărei decizii vorbim despre o alegere. Care alegere ne dă libertăți și ne deschide opțiuni, dar de care suntem în întregime responsabili.

În mediul profesional, în schimb, deciziile par, cel puțin la prima vedere, mai degrabă conștiente. Dacă există un lucru care să-i fie clar oricărui manager aflat în fața luării unei decizii, acela este responsabilitatea pentru alegerea făcută. Acesta este, de altfel, și principalul motiv pentru care se întâmplă adesea ca deciziile să fie întârziate, amânate sau chiar refuzate – responsabilitatea conștientizată poate naște monștri.

Predominanta motivaţională

Monștrii din povestea noastră poartă diferite nume. Frica, dilema şi conflictul sunt numai câteva dintre ele. Ele ne afectează emoțional, dar totuşi datorită lor găsim și motivația de a lua deciziile, oricât de rele ar fi ele. Doar ca excepție a sta nemișcat reprezintă o tactică bună de a merge înainte. Și, de regulă, ne mișcăm înspre o decizie pentru că trebuie să ajungem la un rezultat, să ne apărăm într-o situație specială, să reacționăm la o relație cu o altă persoană sau să învățăm ceva. Tot ca regulă, ceea ce ne încurcă este neclaritatea motivației pentru care ne mișcăm. Iar de aici reiese și primul pas din drumul de o mie de li: clarificarea motivaţiei. Când avem impresia că există mai multe motivații, vorbim, de fapt, despre una predominantă și una sau mai multe secundare. Cea predominantă și numai ea ar trebui să dea adevărata motivație pentru care trebuie să ne mișcăm către o decizie sau alta.

Dacă mintea se încăpățânează să nu limpezească motivațiile, un executive coach este soluția cea mai bună pentru a găsi în noi răspunsul corect. Toți avem niște tipare de gândire, pe care le personalizăm, apoi, în funcție de o serie foarte largă de factori, începând de la copilărie, trecând prin istoria experiențelor personale și punând în balanță și interacțiunile și acțiunile profesionale. Cu ajutorul întrebărilor bine calibrate pe acest mediu personalizat, un coach profesionist poate ghida un manager să-și clarifice singur nivelurile care i se suprapun în minte și să curețe de zgomot adevărata motivație. De exemplu, sunt situații în care managerii au de luat o decizie care afectează alți oameni. Presiunea acestora se manifestă adesea prin presiuni asupra deciziei care, nu de puține ori, este luată spre binele acelor oameni, uitându-se sau neglijându-se motivul real pentru care managerul a ajuns în fața acelei decizii. Uneori, presiunea este atât de mare, încât nu recunoaștem față de noi înșine că ne îndreptăm către o alegere greșită. Însă autosugestia este un inamic care trebuie tratat cu seriozitate. Mai ales atunci când managerii au obiective de business, clarificarea motivației reale este esențială pentru succesul deciziei respective. Se întâmplă adesea ca tactici precum lista de avantaje și dezavantaje pentru fiecare posibilă motivație în parte sau chiar simpla întrebare adresată unei persoane dintr-un cu totul alt context decât cel al managerului nostru să rezolve situația rapid și eficient.

Criterii de prioritizare

Pe lângă motivație, decizia mai are la bază și o serie de criterii și felul în care se pot ele utiliza pentru a face alegerea finală. Identificarea criteriilor celor mai potrivite este o provocare în sine, pentru că, practic, nu o dată se revine la dilema direcției. Care este, mai exact, mediul în care trebuie luată decizia? Managerul a ales să-și eficientizeze business-ul pentru a putea investi în dezvoltare, dar ce înseamnă eficientizare? Pe ce criterii își prioritizează activitățile pentru a le introduce în procesul de eficientizare? Pe cine afectează eficientizarea asta și de ce? Întrebările vin firesc oricărei persoane puse în fața acestui tip de decizie, dar și ele trebuie să urmărească o linie constructivă pentru ca managerul să-și poată identifica răspunsurile cele mai bune. Din nou, un coach experimentat va ști ce are de făcut pentru a-l ajuta pe manager să pună degetul pe rană. Sau punctul pe I.

Cât despre aparatul decizional, personalizarea merge mai departe și aici. Sunt manageri care acționează strict în virtutea logicii și a argumentelor, după cum sunt manageri care acționează numai intuitiv. Există, desigur, și cei care, mai ales datorită unei experiențe îndelungate și vaste, știu ce să păstreze din caracteristicile celor două aparate și cum să le combine astfel încât să ajungă la soluția potrivită. Aceștia sunt, de altfel, mari manageri din a căror experiență și din ale căror decizii avem toți de învățat. Dar până a ajunge ca ei, managerul își caută propriul drum, care poate varia și el în funcție de motivație și de criteriile decizionale alese. El poate încerca singur să-și regleze aparatele decizionale până-și calibrează propriul stil sau poate apela la capacitatea unui coach de a-l ajuta să discearnă mai repede și mai eficient în care dintre situații se încadrează decizia pe care o are de luat.

Odată decizia luată, ce-a fost mai greu a trecut. Analiza efectelor generate de aceasta este cea mai bună experiență profesională, dar și de viață a unui manager. Indiferent dacă este bună (și atunci îi validează actul decizional) sau rea (și atunci îl ajută să conștientizeze că procesul poate fi îmbunătățit și să lucreze în această direcție), managerul știe de-acum ce are de făcut. Doar cerul este limita. Și totul începe cu un singur pas.

*(li – unitate de măsură a lungimii folosită în China, egală cu 500m.)

Alte articole scrise de către Mihai Stănescu: Săbiile cele mai bune se ascut pe pietrele cele mai tari

  •  
  •  
  •  
  •  
  •