Brandul și reputația se află într-o strânsă legătură

Nu suntem neapărat singurii responsabili de reputaţia pe care o avem

Îmi place să cred că am o reputație bună. Am construit dintotdeauna cu gândul la durabilitatea proiectelor pe termen lung și am mândria să cred că unele dintre ele sunt menite să-mi supraviețuiască. Pun foarte mult preț pe etica în afaceri, așa că o parte dintre cunoscuții mei mă pot considera idealistă. Pe vremea când mi-am început cariera în domeniul juridic și apoi, în poziția de top management pe care am ocupat-o, am auzit destul de des sunetul coloanei care aproape se frângea sub diverse presiuni și împrejurări. Cred cu tărie că lipsa de etică este doar o lipsă de imaginație, creativitate și că dovedește superficialitate în căutarea unor soluții eficiente. Cel mai simplu este să o iei pe panta lipsei de etică, crezând că vei scăpa ieftin, pentru că natura umană caută uneori scurtături, dar întotdeauna cei care fac asta achită la final o notă de plată prea mare.

Încă de la începutul carierei mi-am promis să fac un pas lateral ori de câte ori mă voi simți constrânsă să fac compromisuri inacceptabile, sub aspectul valorilor în care cred. Asta, uneori, în detrimentul unor câștiguri facile, deseori ademenitoare.

Nu suntem neapărat singurii responsabili de reputaţia pe care o avem la un moment dat, dar trăim cu o viteză amețitoare, judecăm și suntem judecați superficial.

Îmi plac acei oameni care și-au păstrat umanitatea chiar și când sau mai ales când au avut parte de succes major. O sferă înaltă și, în general, puterea sau succesul în doze mari dau amețeli. Pot crea multe dezechilibre, le-am văzut destul de des în jurul meu. Am întâlnit însă și oameni care fac față foarte bine în astfel de situații. Caut să stau aproape de ei. Câteva astfel de exemple sunt Ivan Misner și Jack Canfield – i-am cunoscut recent. Ei m-au fascinat prin faptul că am simțit că mi-au acordat întreaga lor atenție. Ivan Misner urmărește ca, atunci când își acordă timpul cuiva, să se asigure că acea persoană primește de la el valoare. Până la urmă, misiunea lui este să schimbe modul de a face afaceri. Pentru mine, astfel de oameni sunt modele. Am întâlnit și la noi, în România, astfel de valori. Silviu Hotăran și Dragoș Cabat sunt doar două exemple.

Reputația și brandul sunt elemente ale imaginii pe care o proiectăm în mediile în care alegem să facem asta. Le consider într-o relație strânsă. Reputația cred însă că se leagă de valori, iar valorile în care credem sunt, până la urmă, identitatea noastră. Ne însoțesc peste tot. Am întâlnit și oameni care propovăduiesc valori care nu-i reprezintă.

Este important să avem o reputație bună, însă cred că nimeni nu este perfect. Oricare dintre noi poate greși, la un moment dat, sau poate proiecta o imagine nepotrivită despre sine. Reputația este, totodată, o chestiune volatilă – ea se joacă în funcție de percepții, în funcție de un anumit moment. Dar dacă valorile în care credem rămân neștirbite, îi vom strânge în jurul nostru pe cei care ne merită. Personal, îi prefer și chiar îi selectez în jurul meu pe cei care mă pot privi ca un întreg. Și mă străduiesc să le merit încrederea. Adesea, fac alegeri conștientizând acest fapt.

De-a lungul timpului, probabil că am fost judecată superficial, uneori, așa cum am făcut-o și eu cu alții. În acele situații, dincolo de rana de moment a orgoliului, nu m-am necăjit foarte tare pentru respectiva percepție negativă. M-am relaxat pentru că am realizat că nu sunt perfectă și nici nu-mi propun asta. Îi caut în jurul meu pe aceia care își doresc cu adevărat să mă cunoască. Nu mă interesează să pun în centrul preocupărilor mele exercițiile de imagine, goale de conținut.