Feedback-ul este un ciob de oglindă

Feedback-ul este un ciob de oglinda

Capacitatea de a asculta şi interpreta semnalele din mediu sau din partea celor din jur poate fi esenţială pentru supravieţuire şi foarte importantă pentru a-ţi adecva mesajul şi a-l face să fie ascultat de cei cărora te adresezi. Este o chestiune de inteligenţă emoţională, de echilibru şi de instinct, până la urmă.

Ca om de marketing, comunic mult. E greu de spus cum îmi împart timpul între diversele forme de comunicare la nivelul unei zile de lucru, pentru că activităţile din marketing şi comunicare diferă de la o zi la alta. Important de precizat este însă faptul că ascultarea şi cititul sunt obligatorii. Indiferent dacă este vorba despre jobul meu, despre domeniile de interes profesional sau, pur şi simplu, despre un „pas în lateral”, ascultarea şi cititul îşi au un spaţiu dedicat în fiecare zi.

Pentru un dialog autentic, este nevoie de conexiune şi sincronizare. Uneori, este posibil ca ele să nu apară, la fel ca într-un dans în care îl calci pe partener pe picior sau îl abandonezi la jumătatea unei piruete. Pe de o parte, e nevoie de un exerciţiu al ascultării active, pe de altă parte, trebuie lucrat la felul în care comunicăm şi ne adaptăm mesajul, din punctul de vedere al conţinutului, al tonului, al stilului, al audienţei, în funcţie de rolul asumat.

Când constat că partenerul de dialog nu mă urmăreşte cu adevărat interes, încerc să reintru în dialog sau măcar să rup ritmul, introducând un element care să capteze atenţia: redarea unei experienţe comune, menţionarea unui aspect relevant atât pentru mine, cât şi pentru partener.

Feedback-ul este un ciob de oglindă: reflectă întotdeauna cel puţin o mică parte din întreg şi îţi poate semnala exact acel detaliu care lipsea pentru a-ţi atinge obiectivele.

În TNT, sunt multe proceduri legate de feedback: de la studiul anual prin care angajaţii sunt invitaţi să îşi exprime opiniile despre companie şi mediul de lucru, până la procesul de evaluare, cu componenta sa 360° (prin care angajatul își evaluează supervizorul). Mai mult chiar, actualmente, derulăm o campanie internă prin care recunoaştem importanţa feedback-ului: atât cel care primeşte, cât şi cel care oferă un feedback pozitiv sunt premiaţi, iar acest tip de comportament este reconfirmat ca o componentă importantă a culturii organizaţionale.

Cred că stă în puterile noastre să îi încurajăm pe cei din jur să ne ofere această oglindă – feedback-ul –, dându-le exemplul personal. Poate că e nevoie de un minim efort iniţial, însă rezultatele sunt de fiecare dată mai bune, iar practica este un factor motivator pentru toţi cei implicaţi.

Comunicarea este mult prea adânc instalată în resorturile fiinţei umane pentru ca nivelul sau calitatea ei să varieze semnificativ. Printre lucrurile care evoluează însă se pot afla componentele „aparente” ale comportamentelor individuale sau apetenţa pentru diverse modalităţi şi instrumente. În rest, cred că suntem atât de buni, deschişi şi curajoşi în comunicare cât ne lăsăm să fim, cu încredere în noi şi în ceilalţi.

(Foto: Pat Pilon, www.flickr.com)