Articol de: Cosmin Pătlăgeanu, Marketing Manager, Luxoft România
Provocările
Ruta clasică, de un nivel tehnic de dificultate nu foarte mare, prezintă câteva pericole obiective: vremea instabilă, faimoasa Alee de Popice şi Grand Couloir, care întâmpină uneori aventurierii cu avalanșe de pietre. Colegii noștri au decis să plece în expediție la începutul sezonului în Alpi, în iulie. Pentru a păstra cât mai mult sentimentul de escaladă autentică, cazarea a fost asigurată în corturile din dotare, nu în refugiile cu personal din administrarea Clubului Alpin Francez (de altfel, foarte aglomerate).
Iată cum descrie Ionuț Orbeșteanu primii pași în aventura lor: „Beneficiind de susținerea Luxoft, angajatorul nostru, am terminat toate pregătirile până pe 2 iulie, când am plecat spre Saint Gervais via Milano. Ziua următoare, spre seară, deja instalasem tabăra la Tete Rousse (3.100m), după un drum cu celebrul Tramway du Mont Blanc și aproape patru ore de urcare pe poteci șerpuite.”
După o dimineață senină au început ascensiunea către al doilea popas, refugiul Gouter (3.817m). Veștile bune începuseră să apară, prognoza meteo era confirmată: la Tete Rousse, urma să fie senin! Luând doar strictul necesar – sacii de dormit și saltelele de expediție, butelii de gaz butan și arzătoare, câteva provizii și îmbrăcăminte tehnică – au plecat către popasul următor. După o noapte petrecută sub vârf, în refugiul Vallot, la o altitudine de 4.300m, urma plecarea spre vârf dimineața devreme, în jur de ora 5, când zăpada este ceva mai rezistentă. Dacă totul funcționa conform planului, puteau coborî înapoi la Tete Rousse până seara. O decizie oarecum riscantă pentru că timpul petrecut la altitudine de 3.000m era prea scurt, aclimatizarea de doar o singură noapte fiind insuficientă. De regulă, aclimatizarea insuficientă înseamnă dureri de cap și greață, tot ce nu ți-ai dori când escaladezi un vârf.
