Articol de: Cosmin Pătlăgeanu, Marketing Manager, Luxoft România
Obstacolele
Un prim obstacol era „Grand Couloir”, un pasaj de aproape o sută de metri, un coridor expus în care au loc cele mai multe accidente de pe ruta aleasă. Soarele topește gheața, ceea ce poate declanșa veritabile avalanșe de pietre. Din fericire, traversarea culoarului la prima oră s-a petrecut fără evenimente. Refugiul Gouter îi aștepta cu un ceai fierbinte și binefacerile civilizației.
Au urmat o scurtă pauză la Gouter, după care o urcare de 1.000 de metri, traversarea unui mic ghețar și cei trei ajung la refugiul de urgență Vallot, spre seară.
Refugiul Vallot este unul minimalist, asigură numai condițiile strict necesare pentru a traversa o situație de urgență și este, de altfel, ultimul popas până în vârf.
„Noi eram relaxați și încrezători, în dimineața următoare trebuia să fim pe vârf, apoi să coborâm și să sărbătorim cu un pahar de vin. Ne gândeam ce am mai fi putut face înainte de plecare, poate să vizitam Chamonix, să urcăm pe Aiguille de Midi. Cu tot entuziasmul, lipsa aclimatizării a început să se manifeste, iar noaptea a trecut destul de greu.”
De regulă, într-o dimineață cu vreme frumoasă, poteca spre vârf devine un convoi de luminițe – lanternele alpiniștilor care urcă. În dimineața aceea însă numai două sau trei grupuri cu ghizi, în total sub 10 oameni, au ajuns în refugiu. După ce au evaluat condițiile, aceștia au decis să abandoneze tentativa de vârf și au coborât.
Vizibilitatea redusă și vântul ce bătea cu putere i-au determinat să aștepte până spre prânz. Dacă vremea nu se îmbunătățea, varianta optimă ar fi fost să coboare. Însă, deja nu mai era o opțiune, poteca înapoi către Gouter dispăruse și dacă s-ar fi rătăcit de refugiu într-o furtună situația ar fi devenit critică. În refugiu, situația nu era periculoasă, aveau sacii și îmbrăcămintea tehnică, provizii, gaz și arzătoare pentru a putea face apă, lucru esențial. Erau practic blocați la o oră și jumătate sub vârf și la aproape o oră de civilizație. După o conversație cu jandarmeria montană, au aflat că prima oportunitate către vârf era peste 2 zile.
Cât de mult contează psihicul? „Dacă erai bine din punct de vedere fizic, te întrebai dacă pregătirea și efortul financiar au fost în zadar. Dacă erai insuficent aclimatizat, te confruntai cu grețuri și migrenele serioase pe care medicamentele le ameliorau doar temporar. Sunt sigur că fiecare dintre noi a derulat sute de variante, scenarii și amintiri. Mai mult, buteliile cu gaz erau aproape goale. Cred că fiecăruia i s-a confirmat astfel ceva ce știam deja: când ești izolat sau într-o situație delicată, îți dorești să fii înapoi acasă și să-ți fie bine. Când ești acasă și când totul e bine pentru mult timp, ți se face din nou dor de aventură, riscând bineînțeles să ajungi din nou în situații mai complicate.”
